Episodul 016

Migrație și condiții de muncă în Germania
(cu Elmar și Sergiu) [EN]

Migrație și condiții de muncă în Germania (cu Elmar și Sergiu) [EN]

În care vorbim cu Elmar și Sergiu despre condițiile cu care se confruntă muncitoarele migrante și muncitorii migranți din Germania, mai ales cele și cei care lucreaza în abatoare și în sectorul de curățenie.

Descriere

În episodul de azi stăm de vorbă cu Elmar Wigand de la Arbeitsunrecht și Sergiu Zorger de la FAU (Sindicatul Muncitorilor Liberi și Muncitoarelor Libere) despre condițiile cu care se confruntă muncitorii migranți și muncitoarele migrante din Germania, mai ales cei și cele din care au venit din Romania ca să lucreze în industria cărnii și în curățenie. În prima parte a episodului vorbim mai pe larg despre legislația muncii și organizarea muncitorească din Germania. Aflăm despre multiplele straturi de exploatare cu care se confruntă muncitorii migranți care lucrează și trăiesc în tot felul de condiții precare. În a doua parte, ne uităm la condițiie cu care au de-a face muncitorii din Estul Europei care lucrează în mega-abatoarele germane, precum Tönnies, și în industria curățeniei. La final înșirăm mai multe sugestii și sfaturi pentru cei și cele care se află în situații asemănătoare.

(Re)Surse

Arbeitsunrecht
https://arbeitsunrecht.de/
https://web.facebook.com/Arbeitsunrecht-Romana-111835073931520
https://web.facebook.com/arbeitsunrecht

Consiliere pentru migranți (desfășoară campanii de informare)
https://minor-kontor.de/consiliere-de-migratie-4-0/
https://web.facebook.com/consiliereMB4.0/

Faire Mobilität
https://www.faire-mobilitaet.de/
https://www.faire-mobilitaet.de/ro
https://web.facebook.com/DGBFaireMobilitaet/

Telefonul lor roșu: https://secure.dgb.de/www.faire-mobilitaet.de/informationen/++co++d0d24b5e-6e58-11ea-8f86-52540088cada

Un scurt video informativ: https://www.youtube.com/watch?v=N6ukKVxvwTk

Un video mai lung, bilingv(RO/DE), despre stadiul negocierilor din industria cărnii:
https://www.facebook.com/watch/live/?v=886780942173689&ref=watch_permalink

Freie Arbeiterinnen- und Arbeiter-Union (FAU) [Sindicatul Muncitorilor Liberi și Muncitoarelor Libere]
https://www.fau.org/
https://www.fau.org/
https://bonn.fau.org/ro/
https://berlin.fau.org/ro/

DREPT pentru îngrijire
https://www.facebook.com/dreptpentruingrijire

România -- Țara Muncii Ieftine (ROTMI)
https://www.facebook.com/TaraMunciiIeftine

Exemplele și cazurile pe care le-am discutat în cadrul segmentului de la intermezzo
https://www.huffpost.com/entry/maria-bartiromo-fooled-fake-smithfield-ceo_n_5fe38132c5b64e442101be80
https://www.wired.com/story/direct-action-everywhere-virtual-reality-exposing-factory-farms/
https://www.vox.com/future-perfect/2020/7/8/21311327/farmers-factory-farms-cafos-animal-rights-booker-warren-khanna

Despre protestele din Bornheim din 2020 menționate în episod:
https://bonn.fau.org/en?s=bornheim
https://pagini-libere.ro/bornheim-un-dezastru-previzibil-o-reactie-neasteptata/

Artă de Cristian Grecu (găsiți mai multe colaje la linkul de mai jos sau pitite peste tot pe Internet)
https://www.instagram.com/grecucd/

Muzică Intro/outro: Which Side Are You On?, de Intellectual Dark Wave (de pe albumul Labor Songs)
https://www.youtube.com/watch?v=-v-h-hgXTq4&list=OLAK5uy_mC0o-TEOH40YKa5ES2B1JNGcF5asz0amM&index=2
https://music.apple.com/us/artist/intellectual-dark-wave/1483130277
https://intellectualdarkwave.bandcamp.com/
https://soundcloud.com/intellectualdarkwave
https://open.spotify.com/artist/0fS66u3uDh3qvtS3FfYdpd?si=aHyq2AkdRHmuS1MZkiLK3Q&nd=1
https://twitter.com/intellectualda8

Traducere

NPC: [00:00:01] [Which side are you on?, melodie interpretată de Intellectual Dark Wave]

robi: [00:00:18] Bine ați venit la un nou episod Leneșx Radio. Astăzi, avem aici pe mine, pe Robi,

ioni: [00:00:24] Și pe Ioni.

robi: [00:00:26] Și în acest episod, vom discuta cu tovarășii Elmar Wigand și Sergiu Zorger despre condițiile cu care se confruntă muncitorii migranți din Germania.

ioni: [00:00:34] Elmar este membru al organizației germane Arbeitsunrecht, în timp ce Sergiu face parte din FAU, Freie Arbeiter Union, uniunea anarho-sindicalistă germană. Cei doi ne spun cum operează organizațiile lor, adesea împreună, pentru a organiza lucrătorii migranți în abatoare din Germania și cum au reușit să construiască rețele intersecționale cu activiști pentru drepturile animalelor și activiști de mediu. După jumătatea episodului, vom face o scurtă pauză și vom discuta despre strategii și tactici pentru combaterea industriei cărnii sau organizarea în cadrul industriei cărnii. Pentru acest segment, ni se va alătura cel mai nou membru al găleții noastre de leneși, Călin.

călin: [00:01:17] Bună. Mă bucur că sunt aici și aștept cu nerăbdare.

robi: [00:01:21] Pentru cei care ne ascultă în timp ce se relaxează și se recuperează în această zi liberă sau pentru lucrătorii esențiali care ascultă la sfârșitul zilei de lucru -- sau la sfârșitul unei zile de protest -- vă dorim un 1 mai plăcut și sperăm să vă bucurați de acest episod.

NPC: [00:01:44] [Colaj de intro]



sergiu: [00:01:59] Bună, mă numesc Sergiu, sunt din România. Am locuit în România până la 20 de ani și apoi am venit în Germania să studiez. În Germania am devenit mai politic și sunt acum membru al FAU și am fost implicat în FAU-Bonn în protestele de la Bornheim și în diferite alte cazuri mici de care FAU se ocupa la Bonn. Și, de asemenea, îl cunosc pe Elmar prin munca cu Arbeitsunrecht.

elmar: [00:02:19] Da. Bună ziua, mă numesc Elmar. Lucrez în Köln, Germania, pentru un ONG numit Aktion Gegen Arbeitsunrecht, ceea ce înseamnă acțiune împotriva nedreptății la locul de muncă. Și ne concentrăm pe sprijinirea comitetelor de întreprindere, precum și pe industriile și oamenilor care lucrează în locuri în care nu pot fi găsite drepturi de muncă sau există mai puține, și unde nu există un comitet de întreprindere și altele de genul acesta. De exemplu, oamenii din industria abatoarelor sau din domeniul curățeniei.

elmar: [00:02:53] Există o mare parte a economiei germane în care drepturile muncitorilor sunt garantate doar pe hârtie, iar situația reală este destul de diferită. Deci, ceea ce facem este cercetare, documentare, critică și avem un blog numit arbeitunrecht.de și facem muncă de social media și toate astea. Campanii. Avem, de asemenea, o zi de acțiune în care ne concentrăm pe o singură companie malefică, pe care încercăm să o pedepsim pentru maltratarea lucrătorilor și pentru faptul că acționează împotriva drepturilor muncitorilor. Apropo, vineri, 13 noiembrie, va fi Starbucks. Și Tönnies, cea mai mare companie de producție a cărnii din Europa, a fost ținta noastră în 13 septembrie 2019. Lucrez ca purtător de cuvânt al acestui ONG, care este încă destul de mic. Dar avem aliați în diferite orașe germane și, de asemenea, în orașe mici. Acest lucru e destul de fain la ONG-ul nostru.

ioni: [00:03:53] Ca o glumă, ați menționat că acțiunile acestea se întâmplă vinerea. Aveți conflicte sau cooptați Fridays for Future, și pentru activitățile voastre?

elmar: [00:04:05] Da. Păi de fapt, noi am început mai devreme decât Fridays for Future.

sergiu: [00:04:09] Ați fost adevărații hipsteri.

elmar: [00:04:11] Am început în 2015. Dar da, în timp ce făceam campanie împotriva Tönnies, am avut o coaliție cu activiști pentru drepturile animalelor și de mediu și, de asemenea, în unele orașe, cu Fridays for Future. Adică ei au o problemă. Au devenit vedete. Toată lumea dorea să lucreze cu ei, și apăreau în emisiuni TV și emisiuni radio și toată lumea, nu știu, îi deranja pe acei copii și încerca să-i atragă de partea lor. Deci, la un moment dat, au spus, ei bine, nu facem nimic în plus, ne ocupăm doar de lucrurile noastre. Nu este o legătură atât de puternică aici în Köln, dar, da, uneori acționăm împreună. Desigur.

robi: [00:04:55] Am vrut doar să întreb ca o continuare, poate ne spuneți un pic ce sunt aceste consiliile de întreprindere. Pentru că ai menționat această frază și cred că nu este pe deplin clar pentru noi toți ce vrei să spui prin aceasta. Și dacă vreți, spuneți poate care a fost acțiunea de anul trecut împotriva lui Tönnies. Cum i-ați pedepsit?

sergiu: [00:05:16] Sincer să fiu, știu despre comitetele de întreprindere, de fapt, doar de anul trecut, de când am început să învăț puțin despre FAU și Arbeitsunrecht. Până atunci nu era neapărat un concept pentru mine. Chiar cred că este un lucru care trebuie diseminat mai mult.

elmar: [00:05:32] Nu mă mir că nu știi asta. Deoarece comitetele sau consiliile de întreprindere sunt un fel de specialitate germană și austriacă. Invenție, poate. Sunt rămășițele revoluției din 1918, când a existat mișcarea consiliilor -- soviete în rusă; dar guvernul comunist rus a abolit toate aceste soviete, așa cum au existat ele din 1905, cred, în Rusia. Înseamnă că la nivel de întreprindere, lucrătorii votează pentru un grup de reprezentanți care iau decizii cu privire la fabrică. Și cumva în Germania și Austria, acest tip de invenție după revoluție devenea o lege a muncii. Au fost mari lupte în 1920 când aceste Betriebratte ... Cuvântul german este Betriebsrat. Betrieb este magazinul sau fabrica, iar Rat este consiliul sau sovietul.

elmar: [00:06:30] Aceste legi Betriebsrat, votate de parlamentul german, a fost o luptă mare împotriva lor, deoarece unii muncitori -- cei mai radicali -- doreau mai multe drepturi. Și au vrut cu adevărat să preia fabrica, astfel încât muncitorii să decidă totul într-o fabrică. Și în versiunea germană, înseamnă niște drepturi în care consiliul muncitorilor poate decide sau trebuie întrebat sau proprietarul fabricii nu poate face unele lucruri fără consultare sau fără a discuta cu comitetul de întreprindere. Și cumva comitetul de întreprindere poate bloca și decizii. De exemplu, nu se pot face ore suplimentare adiționale fără acordul comitetului de întreprindere. Sau patronul vrea să facă concedieri sau angajări, consiliul are un cuvânt de spus. Și astfel acest lucru blochează cumva companiile neoliberale.

elmar: [00:07:19] Flexibilitatea și toate aceste lucruri sunt blocate de comitetele de întreprindere. Și astfel ei [patronii] sunt foarte împotriva acestui tip de instituție. Deși există dreptul de a forma un comitet de întreprindere, dacă există cinci angajați sau mai mult. Dar există un anumit proces atunci când acest comitet de întreprinderi este fondat și acest proces, alegerile și candidații sunt foarte des atacați. Există avocați și agenții specializate în sabotarea sindicalizării, care sunt specializați în exercitarea presiunii asupra tuturor lucrătorilor sau persoanelor, astfel încât aceștia să se prăbușească și să se teamă, să fie intimidați de la a vota.

elmar: [00:07:57] În realitate, există doar un procent mic de companii în care există un consiliu de întreprindere. Cu cât compania este mai mare și cu cât compania este mai veche, cu există mai des comitete de întreprindere. Și cu cât ești mai mult la periferie, ca un subcontractant sau dacă ai o firmă care doar face piese pentru industria auto ... Există un comitet de întreprindere la VW și Audi. Dar companiile care livrează piese pentru mașini, cu cât ești în afara centrului producției, cu atât mai puține comitete de întreprinderi pot fi găsite.

elmar: [00:08:31] Și pentru muncitorii imigranți și în toată această industrie a serviciilor, care se află la al treilea nivel de producție, cumva, nu există aproape nici un comitet de întreprindere. Asta face parte din strategia neoliberală; nu numai să suprime sindicatele, ci și comitetele de întreprindere. Aș spune chiar că comitetul de întreprindere este mai periculos pentru ei decât sindicatul. Dacă ești ales într-un comitet de întreprindere, nu poți fi concediat. Și singurele companii în care membrii de sindicat se plimbă oficial prin fabrică, vorbind despre sindicat și toate astea, sunt cele unde ai un comitet de întreprindere și ești protejat împotriva concedierii. Acesta este poate cel mai important lucru.

sergiu: [00:09:15] Are o mulțime de mici caracteristici foarte faine. De exemplu, că ești plătit și pentru timpul petrecut în cadrul comitetului de întreprindere și lucruri de genul acesta. Aste este, una dintre acele lucruri pentru care a existat o luptă lungă pentru a obține aceste drepturi și apoi oamenii uită și nu le folosesc.

elmar: [00:09:30] Da, nu numai că o uită ...

sergiu: [00:09:33] Nici măcar nu știu despre asta, da.

elmar: [00:09:34] Dacă vrei să formezi un comitet de întreprindere vor încerca să te concedieze. Sau te vor hărțui până vei avea căderi nervoase. Au diverse tipuri de tehnici pentru a vă reprima. Da, și încercăm să facem lobby pentru a forța statul și partidele politice să protejeze mai bine comitetele de întreprindere. Dar, într-un fel, chiar și social-democrații și toți cei care, într-un fel, sunt dependenți de acest tip de structură democratică, nu-i sprijină cu adevărat pe muncitori împotriva acestor acțiuni anti-sindicale. Da, este foarte ciudat.

ioni: [00:10:13] Deci, practic, sprijiniți aceste consilii muncitorești. Dar să presupunem că un grup de lucrători au nevoie de ajutor. Dacă nu știu despre Arbeitsunrecht și ar merge, de exemplu, la unul dintre sindicatele mai mari din Germania, ar primi sprijin sau ar evita și sindicatele să se implice în aceste situații?

elmar: [00:10:35] Da, sindicatele ar oferi sprijin, dar numai dacă ești membru al sindicatului. Desigur, acesta este un punct pe care îl pot înțelege. Destul de des vor să rezolve problema la un nivel foarte de bază. Primești niște bani și apoi taci. Aceasta e problema. Multă vreme, ei nu văd pădurea de copaci. Ei consideră că sunt doar cazuri singulare, dar nu o problemă gravă în spatele ei. De exemplu, modul în care lucrătorii migranți din Europa de Est sunt tratați în industria cărnii.

elmar: [00:11:09] Se tratează cazurile doar pe bază individuală, dar nu există o analiză structurală sau o indignare publică. Se întâmplă multe lucruri penale, unii oameni ar trebui să meargă chiar la închisoare pentru ceea ce se întâmplă acolo, dar acest lucru nu se întâmplă. Se obțin doar niște bani pentru persoane care pot obține uneori mulți bani. De exemplu, printr-un proces, o persoană din Brazilia care lucra în curățenie a primit șase mii de euro din cauză că i-a fost oprit salariul. Angajatorul a trebuit să-i plătească. Dar, bineînțeles, ea a fost concediată și angajatorul ar putea continua să procedeze ca înainte cu alte sute de muncitori a căror situație nu s-a schimbat în niciun fel. Compania și proprietarul nu sunt pedepsiți și nu sunt urmăriți penal.

sergiu: [00:11:49] Practic, nu o rezolvă la nivel sistemic. Se uită doar la cazurile concrete locale. Asta cam împiedică, de asemenea, ca atenția publicului să se îndrepte asupra cauzelor sistemice ale problemei.

ioni: [00:12:01] Cred că ai descris-o foarte bine, da. Deoarece mulți muncitori -- și germani și migranți -- atunci când se uită la grupuri și sindicate, ei văd practic consiliere sau ajutor pe termen scurt. Nu le privesc în imaginea de ansamblu, în modul organizațional de a duce de fapt o luptă pe termen lung. Ceea ce e ușor de înțeles, deoarece au alte nevoi urgente. Poate că acum ne putem concentra un pic mai mult pe forța de muncă migrantă din Germania, în special pe industria producției de carne, pe care ați menționat-o. Poate că putem discuta și despre lupta pe care ați avut-o de ani de zile cu Tönnies și cum a evoluat. Și, de asemenea, modul în care a fost influențată de pandemie.

elmar: [00:12:43] Am intrat în contact cu lupta muncitorilor migranți prin agențiile de curățenie. Mai întâi într-unul dintre cele mai scumpe hoteluri din Düsseldorf, care este capitala federală a celui mai mare stat federal german, Renania de Nord-Westfalia. Era hotelul InterContinental, pe strada Königsalee din Düsseldorf. Am sprijinit o persoană care lucra în curățenie careia i-a fost oprit abuziv din salariu. Și schema este întotdeauna aceeași. Te aduc în Germania și îți asigură locuință, iar apoi trebuie să plătești prea mulți bani pentru locul în care dormi și locuiești. Dar în alte părți, de exemplu la agenții de curățenie, uneori îți și spun că trebuie să termini tot acest etaj într-un singur schimb, poate opt ore. Și dacă nu reușești, trebuie să muncești cât ai nevoie să termini, dar ei îți plătesc doar opt ore.

elmar: [00:13:33] Am aflat chiar că falsifică hârtiile și actele. Oamenii trebuie să se treacă pe la recepția hotelului când intră în schimb, să ia cheile și să se treacă pe condică la plecare. Și am putut demonstra foarte precis cât timp au petrecut acolo și cât au lucrat efectiv. Dar am găsit că inclusiv se falsificau documentele, orice doar să îi fure pe muncitori de bani. Dacă mergi în instanță, cred că poți merge cu până la trei ani în urmă. Judecătorul poate impune să îți fie plătit salariul care a fost oprit. Trebuie să demonstrezi asta cumva sau să-ți faci propriile notițe despre asta și să le prezinți. Da, și acolo am luat legătura cu români care lucrează în curățenie, care sunt un grup major.

elmar: [00:14:15] Și ce e special la muncitorii migranți este că ei fac orice muncă care li se oferă. Este o gamă largă, de la sănătatea publică la curățenie până la prostituție și lucrul în abatoare și muncitori în construcții pentru bărbați. Dar cumva nu contează. Nu te identifici cu adevărat cu locul de muncă și nu prea ești instruit. Așadar, aceasta face parte din problema organizării acestor oameni. Într-o zi ei lucrează într-un hotel ca un agent de curățenie, altă zi în ​​spital, iar data viitoare lucrezi într-o cantină pentru servicii alimentare sau în restaurant. Se schimbă destul de mult, nu stai foarte mult în acest gen de muncă.

elmar: [00:15:00] Dar schema este întotdeauna aceeași. Ai un loc de muncă garantat sau o plată garantată -- salariu minim sau salariu minim industrial -- și cumva încearcă să te jefuiască. Uneori îți pun o pedeapsă falsă. Ei spun că ai greșit cu un lucru sau cu altul, așa că îți taie banii. Sunt foarte inventivi cu furtul banilor pe care ar trebui să-i dea. Iar ideea este că, dacă nu există nici comitet de întreprindere nici un sindicat, nu există nimeni care să-ți garanteze drepturile.

elmar: [00:15:32] Aceasta este poate structura. Și cealaltă structură este că ai acest tip de producție de bază cu locuri de muncă bune și decente, apoi ai un furnizor și ai un furnizor de furnizor. Și atunci ai un fel de organizație asemănătoare mafiei, practic cămătari care doar îi fac pe muncitori să facă aceste munci de rahat. Și cu cât ești mai în exterior, cu atât mai puține drepturi îți poți revendica, îți poți impune. Practic, sunt aceleași drepturi pentru oricine în Germania, dar în realitate lucrurile stau destul de diferit.

sergiu: [00:16:08] Și această structură permite, de asemenea, ca principalele companii să nu își asume responsabilitatea pentru ceea ce se întâmplă. Pot oricând să devieze către cămătari. Ei fac asta, nu îi putem controla, doar plătim forța de muncă.

elmar: [00:16:20] Da, este ca în Biblie, Pilat din Pont. Nu e vina mea. Iudeii sau Irod, sunt cei care l-au răstignit pe Iisus. Ich wasche meine Hände mit Unschuld. Cum e în română? Mă spăl pe mâini în ...

sergiu: [00:16:35] În non-vinovăție?

elmar: [00:16:36] Nevinovăție ?! Nu.

sergiu: [00:16:38] Inocență.

elmar: [00:16:38] Inocență. Da, în inocență. Îmi spăl mâinile în inocență. Dar ei mint. Ei știu exact -- managerul hotelului, de exemplu, nu numai că știe ce se întâmplă, ci comandă direct lucrătorilor respectivi. Oficial, ei sunt lucrători contractuali sau lucrători de servicii și trebuie să fie separați oficial de regimul hotelului sau de producția de carne. Dar, în realitate, chiar ei le la dau ordinele. În realitate, e ori fals ori prostie. Sunt doar niște trucuri legale și un întreg sistem cu avocați și consilieri bine plătiți și așa mai departe.Ți se face rău doar când te gândești și nu ai cum să nu te enervezi.

sergiu: [00:17:24] Și doar pentru a adăuga un pic de context. Acestea sunt numite în germană Werkverträge. Cum sunt în română, Elmar, ai verificat?

elmar: [00:17:31] Da, este vorba de un contract de muncă și servicii. Este un fel de angajare temporară modificată. Dar nu este un loc de muncă temporar, ci un alt fel de truc pe care îl folosesc. Este un fel de contract de muncă și servicii. E ciudat de explicat pentru că este cu adevărat, în realitate, ciudat.

sergiu: [00:17:49] În Germania, există unele legi pentru a limita angajarea falsă, știi. Nu poți fi un freelancer și să lucrezi constant pentru aceeași persoană. Nu puteți lucra în cadrul acestui tip de contract și să fii condus de șeful locului în care lucrezi. Trebuie să primești ordinele de la oamenii de la firma care îți acordă contractul. Și asta spunea Elmar. Acesta este un fals complet, deoarece acești oameni primesc întotdeauna ordinele lor de la oamenii de la abator. Și mai ales că abatoarele știu din timp când vine o inspecție. Deci, în acele zile, toată lumea e pusă în grupurile lor și toată lumea primește comenzile lor de la cine ar trebui legal să le primeascăe. Dar în restul timpului este de fapt un contract de muncă ilegal sau o formă de muncă ilegală.

elmar: [00:18:30] Da, se întâmplă exact același lucru cu lucrătorii din construcții, desigur. Adică, când știu că ar trebui să vină inspecțiile de la stat, totul este perfect. Oamenii care nu ar trebui să fie acolo nu sunt acolo, pentru că sunt anunțați din timp. Așa că vin inspectorii, își fac treaba și totul arată perfect pe hârtie. În plus, voiam să adaug aici, așa cum ați subliniat, că le este greu să se sindicalizeze. Și, de asemenea, când faptul e împlinit, după ce și-au pierdut deja banii, este foarte, foarte greu să mai facă ceva. Deci, da, procesele durează foarte mult. Oamenii sunt deseori concediați, și mai ales dacă vorbim de români și de muncitori din Europa de Est -- și muncitori străini în general, deoarece unii provin din Asia, de exemplu -- aceștia nu cunosc legile. Și chiar dacă le înțeleg corect, de fapt multe dintre legi sunt, de asemenea, contradictorii.

ioni: [00:19:15] A existat acum câțiva ani acest caz tragic al unor muncitori români care erau atât de flămânzi încât au mers la o grădiniță zoologică și au ucis una dintre capre pentru că le era foame. În teorie, există o lege de după război care zicea că nu ar trebui să existe oameni pe stradă, fără adăpost. Dar, în același timp, dacă nu ai un Anmeldung -- o înregistrare a domiciliului -- în Germania timp de patru luni, deși ești muncitor din UE, îți pot cere să părăsești țara. Și nu poți obține indemnizație de șomaj de la centrul de muncă decât dacă ești acolo timp de șase ani. Deci, este o întreagă mizerie de sistem, cu multe legi contradictorii, cu oameni din primării care nu vor să-și asume nicio responsabilitate, nicio acțiune. Deci este practic imposibil ca oamenii să se descurce singuri. Abia se pot descurca cu ajutorul FAU sau al sindicatelor.

sergiu: [00:20:00] Și se bazează pe faptul că acești oameni nu locuiesc aici. Chiar și în cazul infracțiunilor mărunte, mulți hoți stau la Bahnhof -- la gări -- pentru că turiștii sunt aici pentru câteva zile și chiar dacă ceva este furat, nu pot demara un proces legal. Pentru că trebuie să se întoarcă în propria țară și începerea unui proces legal din propria țară este mult mai dificilă. Este aceeași schemă pe care o folosesc la o scară mai mare împotriva lucrătorilor migranți. Știu că aceștia sunt persoanele care au cele mai mici șanse să meargă în instanță, cele mai mici șanse să își ceară drepturile.

ioni: [00:20:32] Poate că ați vrea să ne spuneți ceva mai concret despre cazul Tönnies; cum a început, cum v-ați implicat, cum i-ați presat și care sunt planurile de acum înainte.

elmar: [00:20:43] În cazul Tönnies, coronavirusul a fost cu adevărat un noroc pentru noi. Deși sună ciudat și cinic, poate. Dar, din cauza pandemiei, toate lucrurile pe care le-am criticat deja și le-am făcut publice și le-am adus în atenția jurnaliștilor, au devenit pentru ceva timp cea mai mare temă din Germania. A fost pe prima pagină a știrilor, din Tagesschau, deoarece aceste unități de producție a cărnii au devenit un super vector pentru coronavirus. Focarele se aflau în abatoare - nu numai Tönnies, dar mai întâi erau niște abatoare de dimensiuni mici de lângă Stuttgart, cred. Și apoi au fost Westfleisch și Vion, și cumva cel mai mare și cel mai malefic - Tönnies - a reușit chiar să nu fie testat. Și încă nu știm cum a făcut asta. Bănuiesc că s-au întâmplat niște chestii infracționale. Poate că a trimis de mai multe ori muncitori testați pozitiv prin același test sau ceva de genul. Nu știu.

elmar: [00:21:46] Dar apoi l-a lovit foarte tare și întreaga regiune a fost carantinată. O fabrică mare se află în Rheda-Wiedebrück, în regiunea Gütersloh. Treizeci de mii de porci sunt sacrificați pe zi acolo. Numerele sunt aproape de necrezut. Iar al doilea cel mai mare abator de porci se află în Sachsen-Anhalt, în Weissenfels. În fiecare zi sunt aproximativ douăzeci de mii de porci care sunt uciși acolo.

elmar: [00:22:07] Da. Comunitățile sunt, de asemenea, sub foarte mult stres din cauza acestui tip de abatoare. Ai camioanele alea cu porci care umplu străzile. Rețeaua de apă se prăbușește, deoarece trebuie să spele toate lucrurile de acolo. Râurile sunt poluate de toate deșeurile provenite de la abatoare și așa mai departe. Deci, există inițiative ale oamenilor care locuiesc acolo împotriva abatoarelor și devin tot mai mari tot timpul. Există, deci, și opoziție. De asemenea, există opoziție împotriva opoziției, pe de altă parte, pentru că sunt mulți oameni care profită de pe urma abatoarelor și a cazării lucrătorilor migranți și toate astea.

elmar: [00:22:54] Deci, există o luptă mare în jurul acestor abatoare. Și am luat contact cu acei oameni. De asemenea, foarte activi sunt veganii, mișcarea pentru drepturile animalelor. Și acesta este poate cel mai mare efort al nostru, de a aduce aceste lupte împreună și de a-i învăța că muncitorii români și bulgari nu sunt dușmanii lor. Deși ei sunt cei care ucid porcii și fac toată munca acolo, și ei sunt, de asemenea, victime ale sistemului. Trebuie să critici întregul sistem de producție industrială a cărnii, iar oamenii fac parte din ea, fac parte din exploatare.

elmar: [00:23:34] Și da, acei oameni sunt destul de activi. Deci, am putea mobiliza persoane în 20 de orașe pe vineri 13 . Iar punctul nostru principal a fost să lovim compania acolo unde o doare. Și acesta este punctul de vânzare. Deci, supermarketurile unde vând cârnați și așa mai departe. De exemplu, am atacat marile mărci ale Tönnies, ca Gutfried și Böklunder. Dar cea mai mare parte a cărnii pe care o vinde este fără eticheta personală. Este carnea cea ieftină la Aldi, de exemplu, și la multe alte supermarketuri.

elmar: [00:24:08] Cea mai mare parte a cărnii ieftine provine de la Tönnies și nu realizăm acest lucru de fapt. De asemenea, el își vinde carnea altor fabrici care produc cârnați din ea. Este atât de eficient, iar forța de muncă este atât de ieftină și este atât de hiper industrializată încât toate celelalte abatoare falimentează și se prăbușesc. Și cumpără abatoare tot timpul în Europa și le închide, astfel încât fabricile sale principale să devină din ce în ce mai mari.

sergiu: [00:24:39] Cum ați atacat supermarketurile și firmele de distribuție?

elmar: [00:24:43] Da, este destul de ușor. Răspândind pliante către clienți și lipind stickere pe produs. Nu vrem carne de aruncat, valea! Carne de aruncat, pleacă. Este dezgustător. Nu vrem să mâncăm rahatul ăla. Și suntem împotriva acestui tip de muncă. Un punct strategic pentru noi a fost, de asemenea, să nu facem acest tip de argumentare din milă -- vai, toți acei muncitori săraci sau acele animale sărace -- ci să găsim un punct cu care oricine este angajat în Germania să poată fi de acord și să aibă aceeași problemă. Deoarece acest tip de muncă temporară și contract de servicii -- Werkvertrag -- nu este doar o problemă pentru lucrătorii migranți, ci și lucrătorii germani au aceeași problemă în orice tip de industrie. Se răspândește ca un virus.

elmar: [00:25:31] Ca o persoană tânără, nu obții un loc de muncă decent instantaneu. Trebuie să lucrezi prin activități independente, să muncești cu jumătate de normă și toate astea. Toată lumea are problema asta și toată lumea o urăște. Și acesta a fost punctul pe care l-am subliniat. În aceste abatoare este cea mai urâtă versiune, dar și alte persoane au aceleași probleme. Chiar și în supermarketuri, persoanele care umplu rafturile sunt contractate sau lucrează pe contracte de prestare servicii. Toată lumea știe asta și toată lumea o urăște. Și cumva chiar și ministrul muncii al Partidului Social Democrat a aflat că acesta ar putea fi un punct bun pentru a-și face partidul mai popular. Așa că au început să schimbe legea în acel moment. A făcut parte din presiunea și efortul nostru. Chiar și el a aflat că acest tip de muncă temporară e de rahat, nimeni nu dorește acest gen de contracte.

elmar: [00:26:25] Nasol pentru Partidul Social Democrat este că de fapt ei au inventat și generalizat acest tip de muncă temporară în Germania în 2005. Ei au fost cei care au deschis porțile către distrugerea muncii decente, normale, sindicalizate în Germania. Acum încearcă să schimbe condițiile din industria abatoarelor - și cerem să nu fie doar industria abatoarelor, ci, bineînțeles, industria construcțiilor, industria curățeniei. Toate lucrurile despre care vorbeam înainte ar trebui schimbate în același mod. Desigur.

sergiu: [00:27:01] Din câte știu -- și corectează-mă dacă zic greșit -- schimbarea pe care o fac este de fapt să interzică acest tip de contracte, începând cu 2021, nu?

elmar: [00:27:09] Vor să interzică cumva angajarea temporară și angajarea pe contracte de muncă și servicii în întreaga industrie. Lucrul ăsta e destul de ciudat, pentru că poți schimba doar suprafața și în fundal de de fapt lucrurile pot rămâne la fel. Asta e prima chestie. Cum vor să prevină ca aceste situații să fie ascunse sau mascat prin alte construcții ilegale? Iar cealaltă întrebare este de ce numai în industria abatoarelor. Dar da, vor să le interzică. Ar trebui să lucrezi în industria abatoarelor doar dacă ești direct contractat de companie. Există unele lacune, și nu este clar cum vor sta lucrurile. Legea nu este încă adoptată, nu a fost votată. Este în proces chiar acum.

elmar: [00:27:57] Aceasta este, de asemenea, o caracteristică specială a Partidului Social Democrat din Germania. Au idei bune, dar pun mereu portițe de scăpare. Și apoi spun, oh, nu este vina noastră, ci a companiilor care se folosesc de ele. Dar, chiar de la început, ei au introdus aceste portițe și toată lumea poate vedea asta. O portiță este că trebuie să fii contractat direct de companie. Dar această companie îți poate oferi, de asemenea, doar un contract de trei luni.

sergiu: [00:28:24] Da, contracte limitate temporar.

elmar: [00:28:26] Este, mai mult, un lucru malefic. Pentru că cineva care are un contract limitat temporar nu va vota pentru un comitet de întreprindere, deoarece contractul nu va fi reînnoit după încheierea acestuia. Deci, este un mod foarte ușor de a împiedica oamenii să se sindicalizeze.

sergiu: [00:28:42] Cred că cea mai gravă lacună despre care mi-ai spus, Elmar, este punerea în aplicare a acestor legi.

elmar: [00:28:47] Da, desigur, controlul [adică verificarea] este uneori la fel de importantă ca legea în sine. Desigur. Controlul și aplicarea. Și cea mai importantă instituție este comitetul de întreprindere. Deci, este un corp votat liber de lucrători independenți care știu ce se întâmplă în interiorul fabricii și care verifică respectarea legislației muncii, orele și plata corectă a salariilor. Lucrul ăsta este mult mai eficient decât unii controlori de la stat care vin din exterior și care nu știu cu adevărat ce se întâmplă. Deci, cel mai important lucru ar fi constituirea comitetelor de întreprindere, dar noua lege nu le menționează în niciun punct. Nu menționează deloc comitetele de întreprindere. E ciudat. Dar totuși am făcut un efort acolo.

ioni: [00:29:37] În aceste cazuri, acestea sunt portițe mai mult sau mai puțin legale. V-ați confruntat și cu cazuri de oameni care sunt practic muncitori la negru? Pentru că știu în restaurante, de exemplu, mulți migranți lucrează fără să aibă nici măcar aceste contracte, chiar și cele false. Ce faceți în această situație dacă v-ați confruntat cu ea?

elmar: [00:29:58] Ce vrei să spui prin la negru?

robi: [00:29:59] Informal.

ioni: [00:30:01] Muncă informală, da.

elmar: [00:30:02] Ah, OK.

sergiu: [00:30:03] Muncă pe piața neagră.

elmar: [00:30:04] Ilegal. Ilegal sau fără documentație. Cu siguranță există un procent, dar nu îl știu.

elmar: [00:30:11] Și a avut loc un raid mare împotriva cămătarilor de muncitori din industria abatoarelor în septembrie, parțial și din cauza presiunii publice pe care am făcut-o noi și mulți alții. Și a fost împotriva imigrației ilegale. Și au aflat că pun la dispoziția oamenilor din Moldova, din Kosovo, Georgia, Belarus documente false. Deci erau deghizați cumva în români. Dar trebuiau să falsifice pașapoarte și acte. Deci, nu se oprește la granițele UE, ci au întotdeauna nevoie de resurse umane noi, materiale noi, punând presiune asupra celor care lucrează aici de către cei care sunt și mai săraci și au și mai puține drepturi.

sergiu: [00:30:55] Există o mulțime de oameni care lucrează fără contract. Și am avut un pic de contact cu ei făcând un pic de asistență socială înainte. Am aflat că ai anumite drepturi chiar și dacă lucrezi fără contract.

ioni: [00:31:07] Da, desigur.

sergiu: [00:31:08] Dacă ai un coleg care poate spune, da, ai fost acolo de la opt la cinci și șeful nu ți-a spus să pleci, te-a lăsat să lucrezi, atunci ești totuși îndreptăți să obții o plată. Și primești cel puțin salariul minim sau salariul mediu al oamenilor care lucrează acolo. Ai mai puține drepturi în acest caz și este mult mai greu să faci ceva. Avem chiar și un coleg la FAU care e aici de patru ani și sora lui -- sunt și ei migranți -- a venit și și-a găsit un loc de muncă având grijă de câțiva oameni și nu i-au dat contract. Și fratele a insistat de mai multe ori, să obțină cel puțin această bază de siguranță printr-un contract, pentru a avea cel puțin unele drepturi. Și sora i-a zis că îi pare rău, dar nu va risca să i se spună că nu poate lucra acolo dacă insistă să obțin un contract. A preferat să aibă siguranța banilor pe care îi primea.

sergiu: [00:31:54] La asta se reduce pentru atât de mulți oameni. Și, în plus, ce mi-a spus și Elmar este că ei fură doar o mică parte de la toată lumea. Și știu cât să fure pentru ca muncitorii să nu se înfurie, să știi. Știu că pot lua de la fiecare lucrător aproximativ 150 de euro sau 200 de euro din costurile suplimentare de locuință. Nu pot lua încă 50 de euro pentru costurile suplimentare de transport, pe care nu trebuie să le plătească, pe care ar trebui să le plătească în mod normal. Pot lua un pic plătindu-le asigurarea mai ieftină ș.a.m.d.. Și am vorbit cu muncitorii și ei știu că o mică parte o ia șeful lor. Ia un pic de aici, ia un pic de acolo. Toți știu asta, dar totuși primesc de două ori mai mult decât ar primi în ​​România. Și dacă șeful ia aproximativ un sfert din asta, totuși vor fi plătiți cu o treime mai mult sau cu două treimi mai mult decât ar fi plătiți în România.

ioni: [00:32:40] Da, exact. Este la fel cu mulți muncitori din construcții. De exemplu, în orașele mai mari -- știi, Berlinul are marea criză a locuințelor -- și uneori plătesc 300 de euro, ceea ce înseamnă mult să trăiești cu șapte sau opt muncitori într-un mic container undeva lângă un șantier din Berlin. Și știu că sunt furați, dar totuși acceptă asta pentru că este mai mult decât ar câștiga în România. Deci merită pentru ei în cele din urmă. Dar lucrurile merg adesea prost, pentru că dispare compania, banii nu ajung la timp, etc., etc.

sergiu: [00:33:11] Și pentru mulți dintre acești muncitori, un lucru pe care se bazează și angajatorii ... Ceea ce trebuie să înțelegem, este că acești oameni nu sunt neapărat generația noastră, ioni și robi. Sunt oameni care au 40, 50, poate chiar 60 și încă lucrează, pentru care chiria nu este suficientă în România sau așa ceva. Și nu știu cum să folosească tehnologia. Și unii dintre ei nu știau că se află în Germania, știau numele satului, dar atât.

sergiu: [00:33:32] Stăteam de vorbă cu oamenii din Bornheim și aveam posibilitatea să-i contactăm atunci când progresa cazul legal și erau persoane care nu aveau un număr de telefon și aveau doar o persoană de contact acolo -- care nu era nici măcar un membru al familiei, care era doar un prieten -- care avea numărul de telefon. Deci acesta era singurul lor contact cu restul lumii. Nu știau unde sunt. Nu vorbeau limba, nu aveau nicio modalitate de a contacta pe nimeni. Deci, desigur, se simt complet captivi. Simt că nu există nicio opțiune pentru ei. Dacă îmi spune, okay, îmi dă acest apartament și costă 300 de euro, știu că este un jaf, dar îmi fac calculul și tot câștig mai mulți bani decât făceam în România. Așa că pot aduce ceva acasă. Apoi, sunt lucrurile mici pe care le luăm ca de la sine înțeles, că găsim cel mai ieftin mod de a ajunge acolo, că zburăm cu Wizzair sau mergi cu varianta asta. Mulți dintre ei dau ceva de genul 250 sau 300 de euro pentru a ajunge acolo cu o mașină, știi. Pentru că doar așa știu cum să ajungă acolo. Așa că primesc niște bani de la rude sau prieteni sau persoane de la care împrumută bani. Ei vin aici și văd, ok, situația este de rahat, dar nu se pot întoarce acasă pentru că trebuie să plătească datoriile pe care le-au făcut pentru a ajunge aici.

ioni: [00:34:36] O mică anecdotă, și poate apoi să trecem mai departe. Era acest muncitor român ... Sau era moldovean? Nu-mi amintesc exact. A ajuns pe stradă pentru că firma care i-a furnizat un contract nu a fost plătită. Și vorbeam, OK, poate că ai vrea să vorbești cu sindicatul. Poate am putea ajuta. Poate ne-ați putea da câteva detalii. Era foarte sceptic. Dar ne-a rugat să îi scriem pe o foaie de hârtie pentru el când cerșește, ceva în franceză. Și am zis, dar de ce în franceză? Era „păi nu suntem la Paris?” Nu, nu ești în Franța. Ai lucrat în Germania.

robi: [00:35:06] Uau.

ioni: [00:35:09] Deci, ați menționat anterior că există legi ale muncii și că au lacune și probleme, dar poate în special referitoare la lucrătorii migranți, ce legi credeți că pot fi folosite pentru a-i ajuta sau pe care le-ați folosit, împreună cu Arbeitsunrecht, pentru a-i ajuta până acum?

elmar: [00:35:27] Atâta timp cât faci parte din Uniunea Europeană, ai practic aceleași drepturi ca oricine altcineva aici. Există câteva restricții pe care Sergiu le-a menționat, referitoare la șomaj, chestiuni de locuințe și așa mai departe. Dar practic ai aceleași drepturi ca și o persoană germană. Deci, aceasta este o poziție puternică. Și, de asemenea, mulți muncitori germani nu își cunosc drepturile și sunt tratați la fel. Deci, s-ar putea să nu existe o mare diferență din punct de vedere juridic.

elmar: [00:35:58] Ideea este că, dacă șeful sau cămătarul îți oferă și locuința, nu numai că te concedieză, dar și tu îți pierzi și casa și ajungi să locuiești pe stradă. Deci, aceasta este o situație diferită, dar drepturile sunt practic aceleași. Cel mai important sfat este să notezi orele pe care le lucrezi în fiecare zi, într-un jurnal. Acest lucru poate fi folosit și este adesea utilizat la Tribunalul de Muncă. Aceștia acceptă astfel de scrieri și protocoale ca documente oficiale, deși doar le treci cu un creion în fiecare zi. Dar ei te cred și poți folosi asta. Se acceptă acest tip de jurnal ca un fel de dovadă.

elmar: [00:36:39] Deci, notează-ți orele în fiecare zi. Și poți cere banii pe care ți-i datorează și de care te-au jefuit, până la trei ani retrospectiv sau ulterior de către tribunalul de muncă. Și pot fi mulți bani, să știi. Trei ani de furt salarial poate fi uneori zece mii de euro. Și îți poți trimite chiar angajatorul la închisoare. De exemplu, jefuirea salariilor nu este cu adevărat persecutată în Germania, dar specula pe chirii chiar este o infracțiune. Și dacă o faci profesional și într-un mod organizat, te poate duce la închisoare.

elmar: [00:37:17] Aceasta este o hotărâre de prim rang din 1978 și atunci era vorba de muncitori italieni într-un oraș numit Mannheim, în vestul Germaniei. Judecătorul a constatat că nu există o piață specială a locuințelor pentru imigranți. Chiria ar trebui să fie la valoarea medie a pieței imobiliare obișnuite din Germania și orice altceva ar fi rasism sau așa ceva. Segregare. Nu există o piață specială pentru imigranți. Așadar, aceasta este camătă pe chirie, speculă pe chirie. Și vei merge la închisoare dacă o faci profesional și pentru o lungă perioadă de timp.

elmar: [00:37:56] Și mă gândesc că mulți dintre acești cămătari și oameni de la Tönnies și chiar Tönnies însuși ar putea merge la închisoare. Deci, trebuie să știm clar asta. Acesta este poate cel mai important lucru, să nu te comporți ca un sclav sau ca o persoană fără drepturi, o persoană de rangul doi sau trei, ci să te comporti ca un cetățean european. Ai drepturi și strămoșii tăi au luptat pentru aceste drepturi.

elmar: [00:38:22] Acesta este primul pas pentru a obține un fel de conștiință despre ceea ce se întâmplă și care sunt drepturile tale. Și apoi trebuie să dezvolți și un fel de furie, aș spune. Cine sunt eu pentru a spune cuiva ce să facă, dar este important pentru mine, aș spune. Și am aceste sentimente destul de puternic dacă văd genul ăsta de tâmpenie care se întâmplă la procese și toate lucrurile pe care vi le-am spus. Mă înfurie cu adevărat pentru că totul este o mare minciună, ceea ce se întâmplă acolo. Astea sunt cele mai importante sfaturi ale mele.

elmar: [00:38:50] Și ceea ce ne-ar trebui cu adevărat este mai mulți lucrători imigranți care dezvoltă un fel de conștiință activistă socialistă. Da, la fel este și cu muncitorii germani. Dar ai nevoie de unii oameni care se trezesc și se luptă pentru o perioadă mai lungă decât pentru cazul lor. Aceasta este poate cea mai mare problemă. Mulți oameni vin și au nevoie de ajutor, iar acest lucru este în regulă. Și îi ajuți și apoi îți spun mulțumesc și pleacă și nu mai auzi nimic niciodată. Avem nevoie de niște oameni care rămân acolo și chiar dacă se mută într-un alt loc sau o altă țară, continuă lupta și continuă conexiunea. Și acest lucru este foarte dificil.

elmar: [00:39:29] Dar da, este poate cel mai important lucru. Și poate acesta este rolul pe care ni l-ar putea oferi o organizație de stânga, unii vorbitori nativi care au trecut prin această experiență sau au rude care au făcut-o, care pot vorbi în limba lor și pot continua lupta. Pentru ca noi, ca susținători, să avem câțiva oameni cu care putem lucra mai mult decât doar pentru cazul lor direct. Aceasta este poate problema principală. aș spune.

sergiu: [00:40:01] Ai toate drepturile unui cetățean european și german în Germania și asta înseamnă că te poți folosi practic de orice lege germană a muncii. În unele contracte am văzut că nu era inclusă nicio clauză de concediu. Câte zile de concediu plătit ai. Ceea ce este ilegal în Germania. Dacă lucrezi cu normă întreagă, beneficiezi de cel puțin 20 de zile de concediu pe an, care trebuie plătite de angajatorul tău și chestii de acest gen. Și de obicei atunci când te afli într-un fel de muncă precară ca aceasta, în care te simți, știi ... După cum am spus, acești oameni nu sunt proști. Știu că sunt jefuiți, dar acceptă asta pentru că este totuși mai bine decât ceea primesc acasă. Dar chestia asta, dacă știi că te jefuiește ... Sau pe unul dintre colegii tăi. Pentru că am avut și oameni care m-au sunat și mi-au spus, OK, nu este problema mea, cineva de lângă mine este într-adevăr jefuit. Puteți ajuta, puteți face ceva?

sergiu: [00:40:46] Deci, în acest caz, nu trebuie să mergi cu adevărat în instanță -- și acesta este, de asemenea, un lucru care ar fi util și ar putea fi motivant pentru oameni -- nu trebuie să-ți iei direct un avocat și să plătești un avocat 1000 de euro pentru a-ți recupera propriii 500 de euro. În Germania, acesta este primul pas. Dacă ai o problemă de muncă, mergi la un Gütetermin [unde curtea îndeamnă părțile să ajungă la o soluție comun acord]. Dacă ai un prieten german care știe un pic de drept sau dacă primești un pic de sprijin de la unul dintre aceste sindicate .. Așa cum a spus Elmar, ai DGB-ul sau Faire Mobilität. Și au această problemă că nu tratează problema sistematic, dar te ajută totuși să tratezi problema locală. Și te duci cu ei la un Gütetermin. Spuneți judecătorului, OK, acestea sunt lucrurile din contractul meu care nu sunt respectate și știu că acestea sunt lucruri care ar trebui incluse. Îmi vreau banii.

sergiu: [00:41:27] Și, de obicei, în acel moment judecătorul găsește deja un fel de soluție de compromis între tine și șeful tău și poți să o accepți. De obicei, este de fapt una destul de bună. De obicei, în acest tip de contracte, deoarece modelul lor este să te jefuiască, de obicei vei găsi ceva în neregulă. Fie că te obligă să lucrezi prea mult sau să nu îți pontează orele de lucru sau să îți oferă asigurarea corectă. Lucruri de genul acesta. Nu este atât de dificil. Am cunoscut oameni care s-au dus singuri la Gütetermin. Doar citind câteva legi și spunând, OK, acestea sunt legile care nu au fost respectate în contractul meu. Vreau plata care mi se cuvine pentru asta.

sergiu: [00:42:00] Dacă simți că chiria este prea mare, poți ataca și asta. De obicei, o fac pentru că dețin și casele în care locuiești. Și așa câștigă bani din asta, desigur. Asta am vrut să adaug. Și a merge mereu împreună ajută foarte mult.

elmar: [00:42:14] Da. Tribunalul de Muncă este o invenție specială a francezilor, de altfel, a lui Napoleon. Când a invadat părți din Germania, a adus și acest tip de instituție din Franța, care provine de la Revoluția Franceză sau după Revoluția Franceză. Curtea de Muncă era nouă atunci. Dar într-un stadiu foarte timpuriu au avut aceleași probleme. Costă bani să plătești un avocat și ai un birou legal de aplicație, astfel încât poți să mergi acolo -- fără avocat -- și doar le spui cazul tău și ei îl notează și fac o plângere. Ei spun întotdeauna, oh, nu vă putem oferi sfaturi juridice, dar în cele din urmă o fac oricum. Știu că este paragraful cutare din legea cutare.

elmar: [00:42:54] La primul nivel, nici nu ai nevoie de un avocat. Doar dacă trece la nivelul următor. Dar, desigur, există problema limbii și ai nevoie de sfaturi și de o persoană care merge acolo cu tine. Acesta este un punct pe care nici măcar mulți muncitori germani nu îl cunosc. Ideea este destul de OK, cred. Despre aceste tipuri de instanțe de muncă. Problema este că ei rezolvă sau tratează aceste probleme numai individual. Și dacă alte două sute de muncitori au aceeași problemă, nu există niciun fel de negociere colectivă, sau acțiunea colectivă ca în Statele Unite, că acolo poți combina acele cazuri și faceți un singur proces din acesta. De exemplu, Starbucks a fost amendat, cred, cu trei miliarde de dolari -- o sumă foarte mare -- pentru că au furat bacșișul muncitorilor. Când muncitorilor li se dădea bacșiș, acesta nu s-a dus la muncitori, ci a fost băgat în buzunarele managerilor Starbucks. Au făcut o acțiune colectivă acolo și au aflat că era practica de mai mulți ani și era vorba de mii de muncitori. Așa că au fost nevoiți să plătească câteva miliarde de dolari. Deși, în cazul unui individ era vorba doar de bacșiș în valoare de poate o sută sau două sute de dolari într-un an, sau poate mai mult. Nu știu.

elmar: [00:44:02] Acest tip de acțiune colectivă nu există cu adevărat în Germania. Este unul dintre punctele slabe ale legii germane. Nu este doar în legislația muncii, ci și în alte părți. Este tratată întotdeauna ca o problemă individuală între tine și angajator. Acesta este gândirea fundamentală liberală, că ești o persoană liberă care face contracte libere cu angajatorul, care este, de asemenea, liber să vă angajeze și să vă concedieze. Aceasta este, desigur, o prostie. Pentru că nimeni nu lucrează la un abator Tönnies ca o decizie liberă, lucrezi acolo doar dacă nu găsești altceva. Acesta este punctul crucial. Și nu este o problemă minoră, ci o problemă majoră. Că acel gen de ONG-uri, cum ar fi Faire Mobilität, nu fac niciun fel de indignare publică.

elmar: [00:44:49] Și chiar dacă îi ceri să te pună în contact cu acei lucrători, ei nu îți dau informațiile, nu îți dau contactele. Am avut cazuri în care am trimis noi oameni la ei, i-am sfătuit să meargă acolo și ei te vor ajuta. Și apoi le cerem să ne dea contactele. Ce se întâmplă? Când este hotărârea judecătorească? Vrem să-l facem public. Nu ne-au dat înapoi informațiile de la oamenii pe care noi i-am trimis acolo. Deci, ei chiar sabotează activ uneori acest tip de aspect politic public al conflictului.

elmar: [00:45:23] Dacă faci proteste publice și dacă pui în presă, în ziare și implici jurnaliști și așa mai departe, doar în acest caz, instanța știe că este important, există opinie publică și poate sunt citat pe un blog ca Arbeitsunrecht. Ei spun, oh, judecătorul așa și așa a făcut o greșeală și așa mai departe. Le este frică de asta. În mod normal, nimănui nu-i pasă ce se întâmplă acolo. Dacă pui presiune publică, șansele tale cresc. Primești mai mulți bani și primești o decizie mai bună. Nu trebuie să ne fie frică să mergem pe stradă. Și trebuie să spun, am avut o experiență bună, mai ales cu românii din Germania; să se mobilizeze pe stradă, să protesteze împotriva acestor lucruri.

sergiu: [00:46:09] Am senzația că ar putea conta puțin chiar și faptul că în România din 2012 a existat o nouă înflorire a culturii de protest. Și pentru mulți oameni a devenit un fel de mod legitim de a reacționa, știi. Din 2013, am avut în fiecare an cel puțin un mare eveniment național de protest. Nu știu dacă sunteți de acord, dar cred că se răspândește și în restul țării, nu numai în marile orașe.

ioni: [00:46:33] Sunt de acord, parțial, pentru că într-adevăr ai menționat protestele anti-austeritate. Și vorbeam cu câțiva muncitori și, deși nu au făcut direct legătura, cei mai mulți dintre ei și-au amintit că au participat cu drag la ele. Și aceștia sunt, așa cum ai spus, oameni în vârstă de 50, 40, chiar 60 de ani. Așadar, erau cam pe la sfârșitul anilor 30 când au luat parte la acel protest. Dar este, de asemenea, un pic din acest sentiment că este un fel de impas. Pentru că lucrează la aceste locuri de muncă, nu au putut învăța deloc limba germană -- pentru că au muncit 10 ore pe zi sau uneori chiar mai mult decât atât -- merg în instanță, cei care o fac, și ce se întâmplă după aceea? Fie se întorc acasă, unde au rude decedate, bolnave, fără oportunități, sau merg și caută o altă slujbă din asta fără perspective cu aceste contracte ciudate în Germania sau Franța, sau undeva unde simt că sunt din nou înșelați. Și vor trebui să treacă din nou prin toate acestea. Așa că îmi imaginez că e vorba și de un fel de euforie ca măcar să scoți ceva din asta. Pentru că nu vrei să te gândești la ceea ce se va întâmpla mâine, pentru că nu este o perspectivă prea pozitivă.

robi: [00:47:35] Hai să vorbim puțin despre faptul dacă există eforturi sindicaliste sau colectiviste -- cum ar fi, de exemplu, formarea acestor comitete de întreprindere sau, în general, proteste sau ceva -- mai ales în industria cărnii și alte industrii care se bazează foarte mult pe munca migranților. Și, dacă știți, care sunt principalii vectori de organizare? Se bazează pe locul de muncă? Se bazează pe etnie sau pe comunitate? Dacă identitățile lucrătorilor influențează modul în care se organizează. Și, de asemenea, poate atingeți puțin partea de activități anti-sindicale în acest context al muncii migranților, dacă este cazul.

sergiu: [00:48:15] Aș întreba chiar, în baza asta, dacă știi, Elmar, pe lângă NGG și DGB sau Verdi mai este cineva care să se sindicalizeze pe scară largă în industria cărnii? Știi despre asta? Și cât de eficient crezi că este NGG sau ce fac, de fapt?

elmar: [00:48:31] Sindicatul care se ocupă este NGG-ul. Sindicatele din Germania sunt separate. Orice sindicat are propriul său sector și, în mod normal, nu intră în conflict unul cu celălalt. Există unele cazuri în care două sindicate încearcă să organizeze același sector și au unele lupte, dar se rezolvă. Au chiar propriile lor tribunale cumva. De exemplu, profesorii pot fi în sindicatul profesorilor, dar și în sindicatul de servicii, din Verdi. Sau unii șoferi de camioane din industria auto se aflau în sindicatul muncitorilor din metal și au încercat să organizeze șoferii de camion în industria auto. Dar, în mod normal, șoferii de camioane sunt organizați în sindicatul lucrătorilor de servicii.

elmar: [00:49:12] Așadar, nu există alt sindicat decât NGG, care sunt muncitorii din restaurante și muncitorii din producția alimentară din Germania. Și NGG este unul dintre cele mai mici sindicate ale întregii federații sindicale. Mulți oameni au spus de ani buni că nu au bani și ar putea fi preluați de un alt sindicat mai mare, pentru că le lipsește puterea financiară. Totuși, ei sunt în viață, dar sunt foarte slabi în unele părți. Ei au bastioane în industria berii, de exemplu, sau în alte industrii. Dar în industria abatoarelor, situația nu este chiar pozitivă.

elmar: [00:49:54] Și sunt foarte concentrați, ca poate orice alt sindicat în producția de bază. Pentru că acestea sunt locurile de muncă decente. Acolo ai și negocieri colective și contracte bune și, desigur, sindicatul trăiește prin cotizațiile membrilor săi. Și este un procent din salarii. Deci, cu cât câștigă mai mult muncitorii, cu atât mai mulți bani vin la sindicat. Sună foarte capitalist, dar e o problemă reală. Desigur, dacă lucrezi cu 1000 de euro pe lună și ar trebui să plătești 10 euro, înseamnă la sfârșitul lunii mai mult pentru tine decât dacă câștigi 4000 de euro și plătești un procent. Nu te doare atât de mult.

elmar: [00:50:38] Pe de o parte. Pe de altă parte, problema este că este cu adevărat greu să finanțezi un sindicat din cotizațiile de membru al unor muncitori plătiți insuficient. Deci, nu contează cu adevărat pentru ei. Au probleme în organizare pentru că nu au timp. Ai nevoie de mult timp pentru a merge acolo și a vorbi cu oamenii. Și, așa cum am spus, conflictele apar și apoi oamenii dispar. Este o adevărată problemă de organizare, deoarece nu există o identificare stabilă cu locul de muncă din fabrică. Nu vrei să fii un lucrător în curățenie și nu vrei să fii muncitoare la abator la Tönnies. Nu ești mândru să faci asta, ci doar ești exploatat. Și dacă primești ceva mai bun, pleci. Deci, acesta nu este un teren prielnic pentru sindicatele tradiționale. Și putem critica aceste sindicate și ar trebui să o facem, dar am avea probleme în dezvoltarea unui model alternativ care să funcționeze într-adevăr pentru o perspectivă pe termen mediu. Este foarte greu de organizat.

elmar: [00:51:35] Deci, da, nu există alt sindicat decât NGG și acesta se concentrează pe lucrătorii din sectoarele de bază. Și chiar și NGG, au câteva bastioane în alte companii, dar cred că la Tönnies nu au. Este suborganizat sectorul, ca în multe părți ale Germaniei. De exemplu, lucrătorii din supermarketuri sunt suborganizați destul de puternic. Sau muncitorii din restaurante. Muncitorii se așteaptă la un fel de organizație profesionistă cu un aparat bine plătit, așa că, în calitate de sindicat independent, dacă dorești să organizezi acolo, vei avea mari probleme. Pentru că nu poți juca acel rol pe care îl așteaptă de la tine.

elmar: [00:52:17] Și, pe de altă parte, de îndată ce încerci să organizezi muncitorii într-un sector, celelalte sindicate profesionale vor veni și îți vor face concurență. Se poate întâmpla ca ei să nu apară timp de ani de zile, dar dacă te prezinți acolo și încerci să faci ceva, vor apărea și ei. Acesta este celălalt lucru dificil. În Franța sau în Spania, de exemplu, sau chiar în Anglia, este diferit. E un fel de peisaj cu diferite sindicate, chiar și nu numai sindicatele socialiste sau comuniste. Știu, de exemplu, că în Anglia sunt trei sindicate diferite de profesori, după istorie. Nu știu de ce. Dar nu ăsta e cazul în Germania, ceea ce face lucrurile oarecum mai dificile.

sergiu: [00:52:59] Poate că acesta este un mod de a-i determina să facă mai multă muncă. Să începi să organizezi acolo. Dă-le un pic de concurență și poate vor face ceva. Poate că încercăm, de asemenea, să intrăm în contact cu mai mulți dintre lucrătorii de la Tönnies, și, în general, cu lucrătorii din sector. Este foarte greu. Pentru că este într-adevăr întrebarea că trebuie să iei mai multe rute către oraș pentru a încerca să intri în contact cu cineva care este român sau este din altă țară. Pentru a încerca să localizezi aceste locuri în care lucrează și să încerci să vorbești cu ei. Și chiar și atunci când vorbești cu ei, multora le e frică să vorbească de rău despre locul lor de muncă.

sergiu: [00:53:33] Așadar, una dintre singurele alternative care rămân este să începi să lucrezi efectiv în sector și să începi să te organizezi de acolo din interior. Cred că ai găsi foarte puțini oameni care sunt dispuși să facă acest lucru. Să-și ia cu adevărat câteva luni din viață și să înceapă să lucreze într-un abator și să facă toată munca aia de rahat doar pentru a ajuta la organizarea oamenilor. Trebuie să vorbești cu cineva care începe acea slujbă, care are un fel de mentalitate socială sau activistă și care știe că poate face asta, știe că poate face un Betriebsrat, știe că poate să îi pună în contact cu un sindicat. Și apoi cumva să își ajute colegii din interior. Chiar și acolo ar fi foarte puternic supravegheat de către șefii săi și ar putea fi concediat cu ușurință.

sergiu: [00:54:17] Deci, este un mediu în care este extrem de dificil de organizat. După cum s-a mai spus, nu o ai la nivel de identitate cu locul de muncă, nu o ai la nivelul în care știi cum să contactezi un sindicat. Nu o ai la nivelul că este ceva care este continuu pentru tine, că dacă îl îmbunătățiți îl poți îmbunătăți pentru întreaga viață. Pentru că vrei să lucrezi aici doar câteva luni.

sergiu: [00:54:37] Elmar, mi-ai zis că în Anglia mulți muncitori latino-americani nu se organizează la locul de muncă, ci fac sindicate în funcție de naționalitatea sau cultura lor. Și asta, cred, ar fi o opțiune interesantă, deoarece există diaspora românească foarte mare în Germania, care, prin asta, ar putea intra într-adevăr în contact pentru prima dată în viața lor cu oameni care lucrează în aceste tipuri de locuri de muncă. Ar fi de fapt un fel de bastion pe care eu, ca să fiu sincer, înainte să vorbesc cu tine despre asta, Elmar, nu l-am luat în considerare până acum. Posibilitatea organizării pe acel vector.

elmar: [00:55:09] Da, și există o altă continuitate. Acesta este locul în care locuiești. Acei oameni au locuri de muncă diferite și locurile de muncă se schimbă, dar locuiesc în părți speciale ale orașului. Ca Duisburg Marxloh și așa mai departe. Puterea este în zona în care locuiești, în comunitatea pe care ai construit-o acolo.

elmar: [00:55:29] Asta a fost destul de interesant în Londra. Majoritatea lucrau în domeniul menajer, dar unii lucrau pentru Deliveroo ca lucrători de curierat și orice alte locuri de muncă. Mulți dintre ei lucrau în curățenie, dar da. A fost pornit de la muncitori columbieni. Apoi au venit muncitori ecuadorieni, muncitori vorbitori de spaniolă chiar din Spania. Și chiar și muncitori brazilieni care vorbesc portugheza li s-au alăturat. Deși în mod normal în America Latină, nu se înțeleg și așa mai departe. Dar la Londra, toți erau străini. A fost interesant.

elmar: [00:56:01] Și tipul organizării era că se întâlneau în fiecare sâmbătă într-o universitate unde au reușit să obțină un bastion ca agenți de curățenie. Un fel de reprezentare, de asemenea, reprezentare sindicală. Au construit un sindicat cumva. Așa că li s-a permis să se întâlnească acolo în fiecare sâmbătă. Deoarece o altă problemă cu lucrătorii imigranți este că au schimburi și programe diferite, iar unele lucrează în timpul zilei foarte devreme înainte de deschiderea companiei, trebuie să curețe toate birourile. Și după muncă; orare mixte. Dar toată lumea avea liber sâmbătă.

elmar: [00:56:36] Și făceau întâlniri nu numai cu lucruri legislative și așa mai departe, ci și cumva predau engleza sau găteau, dansau. Era și un club social cumva. Și, desigur, făceau proteste și chestii publice. Și au avut sprijinul unor oameni de stânga din Anglia. Și creștea. Au avut, de asemenea, lupte interne și despărțiri cu troțkiști și anarhiști. La un moment dat existau trei organizații diferite. Dar, totuși, când a existat un protest, ei se susțineau reciproc.

elmar: [00:57:12] Și nu a fost o sclipire de scurtă durată. Există încă și s-a dezvoltat în decurs de aproximativ zece ani sau cam așa ceva. A fost destul de interesant. Adică, societatea engleză este mai segregată decât Germania. Cred că până și în Germania e destul de rău, dar cred că în Anglia e și mai rău. Ei au inventat cumva acest tip de segregare. O vedeți și în Statele Unite. Nu e chiar așa de rău în Germania, aș spune. Dar dacă mergi la Duisburg Marxloh, poate fi și ciudat.

elmar: [00:57:48] Deci cred că ar putea fi o idee. Cu siguranță va dispărea de la a doua sau a treia generație. Chiar și de la cea de-a doua generație, aș spune, când copiii învață limba germană și așa mai departe, sunt integrați aici, va dispărea cumva. Dar pentru acești muncitori din prima generație care rămân aici, ar putea fi o idee destul de bună. Și chiar am găsit în cercetarea mea un exemplu istoric. În regiunea Ruhr a existat un sindicat al muncitorilor polonezi, care a fost destul de puternic, în 1890. Aceștia au avut un rol important în greva generală din 1892, care a fost în industria cărbunelui din Germania. Și aveau birouri în Poznan, în Polonia și, cred, în Essen sau undeva în regiunea Ruhr. Deci era un fel de sindicat muncitoresc polonez. Deci, muncitorii polonezi din Germania și cei din Polonia se organizau cumva împreună. Au dispărut în secolul XX. Dar poate că ar putea funcționa. Nu știu. După mine, ar merita încercat, cred.

sergiu: [00:58:51] Acesta ar fi un lucru interesant pentru noi să gândim, de fapt. Că unul dintre lucrurile foarte specifice despre România este că avem cea mai mare diaspora din Europa. Și cred că este chiar de top în lume. Unul din șase români lucrează în străinătate. Iar Italia și Germania, și cred că Anglia, sunt unele dintre principalele puncte fierbinți. Și, desigur, majoritatea oamenilor care vin aici nu au neapărat valori de stânga. În același timp, ei au acest tip de patriotism. Dar nu este neapărat genul negativ, naționalist, absurd, ci este doar un fel de ‘OK, este o persoană care are același tip de probleme ca și mine; care a plecat de acasă din același motiv ca și mine. Pur și simplu o are mai rău. Și aș putea să-l ajut cu ceva.’

sergiu: [00:59:31] Că, de exemplu, există acest fenomen al acestor grupuri de Facebook pe orașe. Românii din Köln, românii din fiecare oraș pe care îl aveți în Germania. Oamenii încearcă să se organizeze, cum ar fi să trimită lucruri înapoi acasă sau să vândă lucruri între ei. Dar mulți dintre ei pur și simplu pun întrebări. Chiar am văzut multe din astea, gen că mi-a spus șeful meu asta. Este adevărat?' Știi. Și cineva îi spune „știu că prin legea asta, nu”.

sergiu: [00:59:59] Dacă acest gen de lucruri ar fi doar puțin mai consecvente și un pic mai organizate, cred că ar însemna mult. Acești oameni nu ar porni direct cu un sindicat, deoarece în România sindicatele sunt încă văzute ca fiind ceva destul de corupt, din cauza modului în care a fost denaturat de valul neoliberal în momentul de față. Știi, s-ar organiza doar, așa cum spunea Elmar, într-o asociație socială. Ajutându-se reciproc, organizându-se împreună. Începi de la aceste puncte și pornind de la aceste puncte să încerci să generezi un pic de solidaritate între lucrători. Dar nu în sensul că prin locul de muncă, ci spunând că suntem cu toții muncitori, suntem cu toții muncitori în diaspora.

robi: [01:00:34] Practic, aceste grupuri sunt grupuri elementare de ajutor reciproc, nu?

sergiu: [01:00:38] Sunt folosite, de asemenea, pentru a face un pic e reclamă pentru a vinde lucruri. Dar și ajutor reciproc de bază. Și asta, da.



ioni: [01:00:51] Am vorbit până acum despre modalitățile prin care Arbeitsunrecht a reușit să reunească activiști pentru muncă, drepturile animalelor și climă și am vrut să vedem cât de comune sunt aceste tactici intersecționale. În timp ce ne făceam temele, am găsit și alte abordări, unele mai recente, altele istorice, nu întotdeauna intersecționale, dar foarte imaginative în modul în care au abordat industria cărnii. O observație recurentă, pe care am considerat că ar trebui să o subliniem, este că am găsit o mulțime de ghiduri scrise de oamenii din industrie despre modul în care ar trebui să se ocupe de relațiile cu activiștii pentru drepturile animalelor sau cum îi numesc aceștia , ‘extremiști’.

ioni: [01:01:33] Și, deși nu ne vom lua în niciun fel de oamenii care lucrează în industrie sau cei care cumpără și consumă carne de la una dintre aceste fabrici, deoarece acesta a fost unul dintre punctele esențiale ale acestui întreg episod, am putut remarca complexul mesianic pe care îl au cei mai mari din industria cărnii atunci când vorbesc despre modul în care hrănesc națiunea; o atitudine pe care nu o vezi niciodată din sectorul agricol la fel de, dacă nu chiar mai, important, de exemplu. Iată câteva idei de tactici și strategii, atât recente, cât și istorice, pe lângă consiliile de întreprindere pe care le-am discutat în acest episod.

robi: [01:02:16] Un activist pentru drepturile animalelor și mediu a observat că seamănă cu noul CEO al unei fabrici de procesare din Dakota de Sud, locul unui focar major de covid-19 la începutul anului 2020. Astfel, el a intrat pe Fox News pretinzând a fi CEO-ul menționat, explicând că fermele companiei sunt „vase Petri pentru noi boli” și a menționat că „creșterea porcilor provoacă, de asemenea, daune imense aerului și apelor noastre.” Apoi, el a susținut că Smithfield va încerca să atenueze impactul asupra mediului al industriei sale, cheltuind jumătate de miliard de dolari pe an începând cu 2021. Reporterii Fox News nu și-au dat seama că au fost fraieriți.

călin: [01:02:56] Într-o notă mai istorică, în 1932, o grevă din sectorul procesării cărnii din Argentina. A fost organizat de Federación Obrera de la Industria de la Carne, o uniune formată din socialiști, cărora le era interzis să protesteze public. Întrucât nu au reușit să organizeze întâlniri publice mari, au contactat muncitorii și au ținut mici întâlniri clandestine cu ei. Întâlnirile au fost deghizate în picnicuri, festivaluri sau alte adunări sociale. Greva a început pe 20 mai și a fost apoi urmată de două greve de solidaritate, una a muncitorilor din domeniul feroviar și cealaltă a fermierilor. În timp ce greva a fost în general un eșec și a fost reprimată violent, aceasta a condus la recunoașterea importanței tot mai mari a muncitoarelor (femei) din industria ambalării cărnii și a început să crească cererea de remunerație egală pentru muncă egală.

ioni: [01:03:51] Acum este timpul să verificăm ce fac liberalii aiuriți.

robi: [01:03:57] Acum, un segment în care facem mișto de liberali. În vara anului trecut, în Statele Unite, câțiva dintre democrații mai progresiști, inclusiv Bernie Sanders, și un centrist, s-au unit pentru a înfrunta domeniul fermelor industriale pentru un raționament mai din zona mic-capitalistă. După cum spune un articol din Vox, fermierii au fost „reduși de la antreprenori la iobagi” în zone în care industria s-a consolidat și o fabrică le-a cumpărat pe toate celelalte, creând un monopol de facto și forțând fermierii să-și vândă animalele pentru cel mai mic preț posibil.

robi: [01:04:32] Ceea ce au căutat politicienii a fost să introducă un proiect de lege care să impună, printre altele, pasivele și costurile episoadelor de poluare, accidente și dezastre asupra conglomeratelor agricole care controlează piața, mai degrabă decât asupra fermierilor independenți care sunt contractați cu ei. Proiectul de lege este în suspendare până când Senatul decide să-l reînvie. Dar acesta este un bun exemplu de ceea ce se poate face prin politica electorală. Ceea ce noi nu sprijim. Politica electorală adică, nu neapărat proiectul de lege.

călin: [01:05:08] Lăsând radicalii la final, Direct Action Everywhere, un grup de liberare a animalelor, filmează în VR [Realitate Virtuală] în abatoare. Sigur, poate că este vorba de o nouă iterație a vechilor tactici de a arată oamenilor condițiile groaznice în care trăiesc animalele - o practică despre meritele și eficacitatea căruia putem discuta destul de mult. Poate de data aceasta cu nivelul de realitate adăugată, va avea success.

robi: [01:05:33] Succesul ar putea fi un pic exagerat, deoarece scopul final este eliberarea totală. Așa că...

călin: [01:05:40] Da da da da da da. Va lăsa un impact.



robi: [01:05:53] Deci, Elmar, ai menționat și această idee a rasismului industrial. Poate vorbești puțin despre asta. Și atât pe linii rasiale, cât și în sensul rasializării lucrătorilor din Europa de Est. Și despre orice alt tip de discriminare la locul de muncă sau la nivel sistemic. Sexism, anti-rom etc., orice experiență ai avea de adăugat la discuție aici.

elmar: [01:06:16] Rasismul industrial înseamnă cumva că, așa cum v-am spus, există muncitori de gradul I, muncitori de gradul II și III. Și cumva acei lucrători din Europa de Est se trezesc cu cele mai rele locuri de muncă. Și nu aspectul acesta. Adică, asta este doar exploatare. Partea rasistă este că o știm, am putea să o știm, dar nu ne pasă. Nu ne interesează. Nu apare în ziare și este într-un fel suprimat. Nimeni nu face nimic. Așadar, acest tip de a nu dori să vorbim despre, să nu-l facem public, să nu publicăm articole despre, să-l blocăm cumva, să nu dorim cumva să știm ce se întâmplă. Cred că aste este un fel de rasism. Rasism industrial.

elmar: [01:07:03] Nu ești discriminat pentru că ar spune că nu suportă românii sau că sunt leneși sau așa ceva. Este doar ghinion. Sunteți din această țară care se duce dracului și așa că trebuie să fiți fericiți să faceți această muncă. Și noi luăm munca ta, dar nu vorbim despre asta. Se întâmplă doar sub suprafață cumva. Cred că asta este un fel de rasism. Da. Această mentalitate, că ești norocos să ți se permită să lucrezi aici în Germania. Și uitați-vă la țara voastră de rahat, totul este plin corupție și toate astea. Și poți fi mândru să lucrezi pentru noi. Și noi suntem Maeștrii și îți poruncim ce să faci. Dar, pe de altă parte, nu am face acest lucru în mod public că noi nu suntem rasiști. Chiar și Tönnies face astfel de lucruri de PR. „Diversitate” și avem muncitori din atâtea națiuni și suntem mândri de asta și de toate astea. Dar, în spatele suprafeței, oamenii sunt pur și simplu disconsiderați pentru că provin din Europa de Est.

elmar: [01:07:59] Aș spune că germanii nu îi privesc rău pe români. Oricine știe că știu să joace fotbal și au avut o industrie și așa mai departe. Și nici nu aș spune că sunt considerați leneși sau așa ceva. Majoritatea oamenilor nici măcar nu pot distinge românii de bulgari sau așa mai departe. Ideea este mai mult, da, este ca o armată din umbră și ar trebui să rămână cumva în umbră. Acesta este modul în care aș descrie acest tip de rasism industrial în Germania.

elmar: [01:08:29] Pentru mine a fost interesant cât de greu a fost să atrag atenția asupra acestui aspect. Și eu sunt jurnalist, avem contact cu ziarele. Dar, cumva, da, este dificil să faci public peste acest tip de conflicte. Vorbesc despre orice altceva. Dacă o muncitoare româncă, de exemplu, în acest spital din Duisburg, a fost nevoită să facă avort sau altfel și-ar fi pierdut slujba -- și a făcut acest avort. Dar acest caz nu a ajuns la presă. Pentru că este doar o româncă care lucrează ca și agent de curățenie și nu e o vedetă de film sau ceva de genul asta.

robi: [01:09:03] Sergiu, ai vrut săte opreștii aici puțin și pe protestele de la Bornheim?

sergiu: [01:09:08] Pot spune că modul în care este folosit rasismul, așa cum spunea și Elmar, nu este practic rasism din cauza unui stereotip negativ cu privire la români sau ceva de genul acesta. Este mai mult rasism, deoarece știu că acești oameni își revendică mai puțin drepturile și știu că pot fi folosiți ca un fel de lucrători de clasa a doua sau de clasa a treia. Și chiar și cu cât sunt plătiți. Sunt plătiți de țările din care provin, de subcontractanți, știi.

sergiu: [01:09:34] La Bornheim, în fermă, au protestat două sute de muncitori. Când am început să lucrăm cu ei, am aflat că erau organizați, de fapt. Majoritatea romilor se aflau într-un grup, iar românii etnici se aflau într-un alt grup. Când aceste proteste au devenit și mai mari, un grup, condus de unul dintre muncitorii germani -- cel care avea în primul rând români, care nu sunt romi -- nu au participat la protest. Au continuat să lucreze. Aceștia erau, cred, patruzeci de oameni. Și vorbeam cu ei. I-am întrebat, că nu puteam să cred că nu sunt înșelați la fel ca celelalte persoane. Și ne-au spus, da, suntem înșelați prin condițiile de trai. Ei erau plătiți în momentul acela. Deci ferma a decis, OK, să plătească acești oameni, să nu-i supere. Și i-au influențat și cu această mentalitate că ceilalți oameni erau doar țigani leneși care nu voiau să lucreze și de aceea nu erau plătiți bine.

sergiu: [01:10:21] Și chiar le-am arătat atunci că, OK, uită-te la aceste documente. Uită-te la această persoană, câte ore a lucrat, uită-te cât a fost plătit. Să vezi că nu este corect, așa-i? Și au văzut că nu este corect și au găsit o altă scuză. Ceea ce a fost un pic ironic, vreau doar să adaug asta, că unul dintre acești oameni a continuat să lucreze pentru fermă și a sunat la FAU patru luni mai târziu, spunându-ne că nu este plătit. Așa că toate se întorc.

sergiu: [01:10:47] Dar, în același timp, ceea ce a fost interesant, a fost că proprietarii de ferme -- care nu erau foarte deștepți -- au folosit acest tip de separare pentru a împărți și a cuceri. Foloseau rasismul pentru a-și putea separa lucrătorii. În același timp, chiar și în acele cazuri, când au avut problema suficient de gravă - că nu erau plătiți, nu aveau cu ce se hrăni și ce aduce înapoi acasă - oamenii au desconsiderat rasismul sau sexismul sau rolurile de gen. Toți erau la același nivel. Și diferențele de acest gen nu aveau importanță când se aflau în acel moment. When the knife is on the bone - când ajunge cuțitul la os.

robi: [01:11:21] Da.

sergiu: [01:11:22] Când angajatorul face ceva atât de periculos pentru ei, adică problematic, oamenilor nu le va păsa de aceste lucruri. Nu mai sunt atât de importante. Și în acel moment, se poate organiza dincolo de acest nivel. Trebuie să ai grijă mereu ca aceste lucruri să nu reapară. Aceasta este experiența mea cu discriminarea. Problema pe care o pune pentru organizare.

ioni: [01:11:42] Deci, următoarea întrebare. Am vorbit despre cazul lui Tönnies și în cea mai mare parte despre munca productivă. În prima parte ați atins și munca reproductivă social, cum ar fi lucrătorii de curățenie din hoteluri, de exemplu. Deci poate să vorbim despre acel tip de locuri de muncă. Sau, de asemenea, dacă știți ceva despre îngrijitori și bucătari și locuri de muncă similare. Dar cred că principalul ar fi lucrătorii de curățenie.

elmar: [01:12:11] Ei bine, pentru mine, aceasta este un fel de distincție pur academică. Nu există cu adevărat, cred, în realitate. Și neoliberalismul face chiar ca și muncitorii productivi să fie muncitori de servicii. Aceasta face parte din minciuna neoliberală. Vor să facă să dispară clasa muncitoare. Și chiar și în cifre și statistici. Deci, dacă consultați statistici oficiale germane, găsim doar, de exemplu, 30.000 de lucrători în producția de carne, deși de fapt sunt de 10 ori mai mulți -- 300.000, poate, estimat.

elmar: [01:12:46] Cifrele sunt neclare, deoarece toți sunt muncitori temporari sau muncitori cu jumătate de normă sau cu contracte de muncă și servicii și tot rahatul despre care am vorbit. Aceștia nu sunt considerați ca lucrători în producție, ci ca lucrători din servicii, deoarece sunt furnizați de un subcontractant care este o industrie a serviciilor. Deci, dacă social-democrații și toți acei oameni vă spun că clasa muncitoare nu mai există sau locurile de muncă din industrie nu mai există, acest lucru se bazează pe statistici false, datorită acestui tip de structură pe care v-am explicat-o.

elmar: [01:13:22] Dar, în cele din urmă, știi, vorbim de un subcontractant care lucrează la hotel și un subcontractant care lucrează în bucătărie și un subcontractant pentru Tönnies. Nu prea știu dacă există o mare diferență. Aș vedea mai degrabă asemănările în tipul de exploatare decât diferențele.

sergiu: [01:13:44] De altfel, nu am prea multe de adăugat aici. Singurul lucru pe care îl știu, care este diferit în ceea ce privește îngrijitorii, este că sunt mult mai izolați. Pentru că majoritatea lucrătorilor din diaspora carea lucrea în joburi de îngrijire nu găsesc locuri de muncă în instituții, unde trebuie să ai studii și trebuie să fi lucrat într-un fel acolo. De obicei, primesc acest tip de locuri de muncă: îngrijirea bătrânilor de aici și locuri de muncă unde lucrezi 24 de ore cu 7, practic. Și acești oameni sunt de obicei cei mai izolați și au cele mai multe dificultăți, de asemenea, să se conecteze cu alții. De asemenea, nu au cum să afle despre FAU, să vină la noi. Foarte rar se întâmplă. Așadar, aș spune că diferența pentru lucrătorii români din diaspora care lucrează în domeniul îngrijirii este izolarea față de restul comunității și la a vedea că sunt mult mai mulți ca ei și ca ele în această situație.

sergiu: [01:14:35] Pentru că dacă lucrezi în fabrică, îți vezi colegii, poți vorbi cu ei. Poți chiar să spui, OK, hai să mergem la o bere după muncă, știi. Dar, în acest caz, doar vezi oamenii cu care lucrezi și locuiești acolo.

robi: [01:14:47] Da, cred că este un impediment destul de mare. Dar, știți, există o organizație, cred că sunt cele mai active în Austria. Avem câțiva tovarăși care lucrează în cadrul acestei organizații. Se numește DREPT [pentru Îngrijire] în română. Și practic sunt o asociație de îngrijitoare românce din Austria. Și este destul de mare. Adică au organizat un protest acum două săptămâni, cred, sau ceva de genul acesta. Sunt suficient de mari încât media mainstream să înceapă să îi atace pentru că amenință prea mult statu quo-ul.

ioni: [01:15:23] Da, este destul de fantastic. De obicei avem ziare din diaspora, care, așa cum spunea Sergiu, dacă ar auzi că cineva a fost victimă, ar ajuta. Dar dacă avem aceste cazuri în care oamenii se organizează și se pregătesc, spunând: OK, am putea deveni victime ale abuzurilor, să ne organizăm acum. ‘Asta e oribil. Distrugi ceea ce am construit în diaspora. Este inacceptabil.’ Este așa un paradox.

sergiu: [01:15:45] Și asta este o dovadă că ceea ce fac la DREPT este o treabă foarte foarte bună.

ioni: [01:15:49] Exact.

sergiu: [01:15:50] Da. Și la un moment dat mi-ai menționat, Elmar, că Werner Rügemer, care a cofondat și Arbeitsunrecht cu tine, scria o carte despre politica europeană și, în special, ia în considerare munca migranților. Mi-ai spus puțin despre modul în care nici UE - nu este motivul principal, ci unul dintre motivele sale foarte mari pentru a se crea astfel - a fost să poatăi accesa forța de muncă ieftină. Mi-ai spus că cartea nu a ieșit, dar sunt curios dacă poți spune ceva mai mult despre asta. Pentru că este de fapt un lucru destul de puternic să înțelegem cât de sistemic este acest tip de abuz. Nu am avut niciodată ocazia să te întreb mai multe despre asta.

elmar: [01:16:26] Da, în centrul tuturor acestor probleme se află, desigur, Uniunea Europeană. Și a fost cam de la început, fondată din patru motive. Sunt libertatea bunurilor, a capitalului, a serviciilor și a forței de muncă. Chiar și miezul uniunii în 1947 a fost fondat pentru asta. Și a existat întotdeauna o luptă cu privire la lucrătorii migranți. La un moment dat, chiar și persoanele conservatoare, capitaliștii conservatori, se temeau de acei muncitori migranți, deoarece se temeau de muncitorii comuniști care veneau în Germania. Ceea ce era la un moment dat chiar adevărat. La fel, anarhiștii și socialiștii din Spania, pentru că a existat dictatura, Franco și așa mai departe. Și în Portugalia. Aceștia erau puternic comuniști. Și chiar muncitorii italieni. Acele despre care am vorbit mai devreme în 1978, care mergeau în instanță pentru specularea chiriei și așa mai departe. Poate că ar fi fost muncitori de stânga italieni. Au existat chiar greve de închiriere la Frankfurt, de exemplu, conduse de muncitori migranți italieni comuniști.

elmar: [01:17:31] Da, într-un stadiu destul de timpuriu, ei s-au folosit de acei muncitori migranți pentru a exercita presiuni asupra salariilor și condițiilor de muncă și pentru a avea pe cineva care lucrează pentru mai puțin și cu mai puține drepturi. Și asta nu este doar în Germania, adică, o găsiți și în SUA și Marea Britanie. Este o strategie foarte veche, de a submina forța unui sindicat consacrat al muncitorilor. Și acesta este, de asemenea, întotdeauna un punct cheie pentru răspândirea rasismului și așa mai departe.

elmar: [01:18:02] Da, după, Uniunea Europeană a devenit mai mare. Și situația din acest moment se datorează faptului că Bulgaria și România erau părți integrate în Uniunea Europeană, Germania importa tot timpul carne și acum exportă carne, de exemplu. Să luăm doar industria cărnii. Dar este un model pentru întreaga industrie și Uniunea Europeană. Deci, ca țară bogată, am consumat carne -- nu eu, ci societatea -- ca și în alte țări, așa că trebuia să o importe. Dar cumva s-a schimbat. Acum, nu numai forța de muncă vine din Europa de Est, ci și vitele și materia primă provin de acolo și aveți aceste fabrici mari, aceste fabrici super industrializate. Deci, practic, Uniunea Europeană distruge industria și condițiile de viață de la periferie, iar România se află cu siguranță în periferia Uniunii Europene.

elmar: [01:19:00] Deci, există o legătură puternică între abatoare și închiderea infrastructurii regionale locale. Și fabricile-turbo devin din ce în ce mai mari în centrul producției din Germania. Puteți vedea tot acest fenomen poate mai clar în Statele Unite - mai clar pentru că este în străinătate, puteți privi din exterior -- când s-au pus bazele NAFTA [North American Free Trade Agreement]. Și, de asemenea, este un model pentru întreaga industrie a cărnii, cea mai mare industrie a cărnii este în SUA. Linia de asamblare a fost inventată în industria cărnii din Chicago și este în continuare modelul pentru Tönnies și toate acele fabrici din Statele Unite.

elmar: [01:19:41] Dar când a avut loc acordul de piață cu Mexic și Canada -- cred că a fost în 1992 -- ceea ce s-a întâmplat a fost că economia locală a Mexicului s-a prăbușit. Deoarece, de exemplu, porumbul, construit genetic, era atât de ieftin în SUA și acele mari firme agricole au făcut ca piața din Mexic să se prăbușească. Și acesta a fost motivul pentru care atât de mulți mexicani au plecat în SUA să facă acest tip de muncă.. Puteți compara muncitorii români cu muncitorii migranți din Statele Unite, doar că acolo există o graniță. Dar este această piață, această piață NAFTA.

elmar: [01:20:22] Așadar, forța de muncă este eliberată și din cauza economiei prăbușite și a infrastructurii regionale. Și înapoi în Germania, Tönnies este atât de productiv încât toate celelalte abatoare se prăbușesc. Nu numai în Germania, ci și în toată Europa. Și livrează carne ieftină nu numai Europei, ci și Rusiei și Chinei și această carne ieftină face alte piețe să se prăbușească. Deci, există un motor mare, o mașină mare, care merge în interiorul Uniunii Europene, care distruge, de asemenea, economia și apoi reconstruiește unele părți ale economiei noastre prin banii Uniunii Europene. Dar ceea ce acumulează este furnizarea industriei. De exemplu, industria centrală este poate în Germania sau în alte părți ale Uniunii Europene. Dar ceea ce acumulează este furnizarea industriei. La fel ca în Ungaria, este aprovizionare pentru industria auto, de exemplu. Nu știu ce construiesc acum în România. Acapararea terenurilor, știu, este o temă mare, cum ei cumpără teren și voi construiți lucruri agricole sau tăiați toate pădurile sau așa mai departe. Dar este destul de distructiv.

elmar: [01:21:36] Acesta este mecanismul și ar trebui descris și cercetat mai precis, aș spune. Nu am nicio alternativă la Uniunea Europeană și nu sunt unul dintre acei Brexitiști de dreapta și așa mai departe. Desigur că nu. Dar nu înseamnă că trebuie să apărăm Uniunea Europeană și să nu putem descrie clar ce fel de concept agresiv și distructiv se află în spatele Uniunii Europene. Cred că trebuie să fii total clar, cred.

sergiu: [01:22:08] Este un subiect sensibil. Cred că suntem într-un moment al istoriei în care putem vorbi matur și putem critica Uniunea Europeană în mod matur, fără a o destabiliza. Pentru unele partide, acesta a fost chiar motto-ul lor: „haideți să schimbăm cu adevărat paradigmatic Uniunea Europeană în bine, deoarece aceasta este singura modalitate de a supraviețui”. Dacă continuă astfel și creează diferențe, se va dizolva singură.

sergiu: [01:22:30] Dar un lucru la care am vrut să mă întorc în legătură cu Uniunea, este că pe de o parte este acest mecanism pe care atunci când o industrie este deja foarte avansată -- din cauza asta, pentru că are profituri mari -- este primul care profită de asemenea de noile inovații. Și pentru că industria germană folosește, exploatează și abuzează de forța de muncă ieftină, se dezvoltă foarte repede. Așadar, devine din ce în ce mai mult un monopol în comparație cu alte țări din periferie. Și acesta este un fel de politică națională care se întâmplă prin această exploatare, care este permisă de Uniunea Europeană. Acesta este un mecanism care în sine nu este privit suficient.

sergiu: [01:23:08] Cealaltă parte -- și acesta este subiectul cel mai sensibil -- ceea ce spunea Werner este că, chiar și strategic, este subfinanțarea industriei românești pentru a realiza acest lucru. Unele subvenții se acordă fie mai mult industriilor germane și vizează sectoarele strategice pentru a le subfinanța. Mulți bani europeni trec prin România. Iar România se dezvoltă datorită banilor europeni. Și cred că ar fi absurd să spunem că nu am văzut beneficii din acest motiv. Și majoritatea românilor trăiesc doar cu această impresie că Uniunea Europeană este doar un dat de la Dumnezeu. Că face doar lucruri bune pentru noi, știți. Doar să vadă că ar putea chiar să subfinanțeze în mod strategic anumite sectoare și anumite industrii. Așadar, aici aș dori să citesc cartea lui Rügemer când apare, pentru a vedea care sunt exemplele pe care le dă despre acest lucru. Pentru că ar fi un caz foarte puternic.

elmar: [01:24:01] Da, nu știu. Trebuie să-l aștepți pe colegul meu să-și termine cartea.

sergiu: [01:24:06] Da, voi aștepta.

elmar: [01:24:07] Dar, din nou, cred că acest tip de rasism industrial. Noi decidem ce rol jucați și atâta timp cât vă jucați rolul așa cum am decis și luați rolul în care vă punem, trebuie să fiți fericiți și ne înțelegem. Dar de îndată ce cereți un alt rol și vă răzvrătiți, atunci vom avea probleme.

ioni: [01:24:28] Sergiu a spus anterior că suntem suficient de maturi pentru a critica UE. Problema este că mulți dintre apărătorii săi nu sunt suficient de maturi și nu sunt dispuși să accepte critici creative. Pentru că în anii '90, desigur, aveai o elită, în majoritate intelectuali universitari, de dreapta, ultra conservatori, ultra creștini, care au primit burse în Occident -- școliți acolo și care au primit bani de la diverse grupuri de interese de dreapta. Și, desigur, vor apela la cea mai dură descriere. Adică, unele dintre ele sunt chiar critice la adresa UE pentru că nu ar fi suficient de conservatoare și de dreapta. Vor striga acest lucru, dar, desigur, vor asculta de Uniune când vor pleca în străinătate și vor da la o parte orice tip de critică. Vorbiți despre siderurgia din România și cum ar trebui să fie o prioritate? Ei bine, ești un comunist spurcat -- nostalgic pentru regimul național comunist -- care nu înțelege cum funcționează economia. Taci. Fă cum spun UE.

ioni: [01:25:19] Cred că ar putea fi un pic naiv, dar cred că am putea spune că, practic, dacă dorim să construim acest lucru, trebuie să facem un fel de solidaritate internațională. Și, desigur, nu pe modelul vechi, ci pe cel modern. Pentru că nu putem face asta singuri. Și bineînțeles, dacă oamenii de acolo vor să se organizeze, pentru că și pe plan intern există mai multe Românii. Așa cum ați menționat, există aceste probleme în Germania, apoi avem exporturi românești în Germania, muncitori români etc. Deci poate că este singura modalitate de a înțelege corect aceste probleme.

robi: [01:25:52] Mhm.

elmar: [01:25:53] Da, asta ar putea da roade.

robi: [01:25:55] Deci, pentru a încheia discuția, să repetăm ​​poate. Ce le sugerați lucrătorilor migranți care se confruntă cu situațiile pe care le-ați descris, ce le sugerați să facă? Și cum pot găsi organizațiile voastre? Sau ce alte organizații și sindicate pot și ar trebui să contacteze? Și poate -- gândindu-mă că probabil rudele persoanelor care lucrează în Germania vor asculta podcastul -- ce informații utile le puteți oferi persoanelor care sunt fie lucrători migranți, fie au rude care sunt lucrători migranți?

elmar: [01:26:29] Da, bine, trebuie să repet ceea ce am spus înainte, poate. În primul rând, în calitate de cetățean european, aveți aceleași drepturi legale ca orice german sau altcineva de aici, practic. Și chiar dacă nu sunteți din Uniunea Europeană, aveți drepturi ale omului și drepturi ale muncitorilor, care nu depind doar de situația legală a țării, ci merg mult dincolo de aceasta. Deci, primul punct este să nu te comporti ca o persoană de rangul doi sau a trei.

robi: [01:27:03] Sau mai bine zis să nu accepți să fii tratat ca una.

elmar: [01:27:06] Da, nu accepta asta. Și primul și cel mai important aspect este să notezi într-un jurnal orele de lucru. Și condițiile și banii pe care îi primiți. Chiar dacă nu aveți un contract, tot aveți un contract. Pentru că dacă ei îți plătesc bani și te angajează pentru o anumită perioadă de timp, și în Germania și în multe alte state, ai un fel de contract nescris, care adesea ar putea fi chiar mai bun decât contractul scris, deoarece există unele standarde. Puteți merge la Tribunalul de Muncă și puteți obține ajutor de la organizații, dacă aveți nevoie.

elmar: [01:27:38] Organizația noastră este în mare parte de limbă germană, dar cunoaștem unii oameni care ar putea traduce în română. Se numește arbeitsunrecht.de. Este important nu doar să te lupți pentru banii tăi de scurtă durată și problema ta din momentul respectiv, ci să vezi imaginea de ansamblu și poate să te organizezi cu câțiva colegi la serviciu sau cu unii muncitori care au probleme diferite, pentru a construi un fel de organizare a unui nucleu. Sau, nu știu, chiar dacă aveți trei sau patru persoane care se întâlnesc o dată pe lună într-un bar și vorbesc doar despre situația voastră, acesta este poate începutul a ceva. Sau poate este deja ceva - a vorbi despre asta și a găsi ajutor.

elmar: [01:28:22] Și aș recomanda poate câteva grupuri de stânga din Germania, cum ar fi FAU sau chiar -- depinde de situația locală, dar -- partidul de stânga sau orice altceva. Trebuie să te uiți puțin în jur și apoi vei găsi niște oameni care îți sunt de folos. Cu siguranță, este important să cunoașteți pe cineva care vorbește germana și cunoaște situația germană, deoarece legislația muncii este întotdeauna complicată. Acesta este începutul, aș spune. Ăsta este.

sergiu: [01:28:52] Mulțumesc pentru recomandarea pentru FAU. Aș spune tot ce a vorbit Elmar -- să-ți notezi lucrurile, să-ți seama că ai aceleași drepturi ca orice cetățean european --- și aș pune și mai multă importanță pe a-ți cunoaște colegii. Pentru că, de fapt, să vorbești puțin cu colegii tăi de muncă poate fi chiar util dacă te uiți la nivel foarte pragmatic. De exemplu, dacă am o problemă cu șeful meu, el nu mi-a plătit ultima lună. Așa că pot apela una dintre persoanele cu care lucrez pentru a certifica că am fost acolo toată luna. Doar în caz că aveți nevoie de acest ajutor suplimentar. Vă ajută dacă aveți o rețea de solidaritate între voi. Acesta este un lucru pe care l-ar recomanda.

sergiu: [01:29:31] Și aș vrea chiar să fac diferența dintre două tipuri de muncitori. Oamenii intenționează să se întoarcă cât mai curând posibil și să lucreze cât de puțin este nevoie ca să-i treacă anul sau jumătatea asta de an. Pentru acei oameni, singura recomandare este să-și păstreze rețelele cât mai mult posibil. Pentru că acești oameni trăiesc și pe un fel de bază comunitară. Și dacă într-adevăr nu au nicio legătură cu Germania și sunt aici și nu cunosc pe nimeni care vorbește limba, puteți oricând să sunați chiar și la un jurnalist. De exemplu, mergeți online, luați un jurnalist care a făcut ceva pe acest subiect. Sunați-l și s-ar putea chiar să vă pună în contact cu ziarul său. Sau chiar - am criticat DGB, dar - puteți apela inițiativa Faire Mobilität și DGB și le puteți întreba despre anumite legi și le puteți întreba despre anumite grupuri. Pentru că au chiar legături cu anumite grupuri, poate în localitatea voastră sau undeva acolo.

sergiu: [01:30:21] Și nici nu trebuie să întrebi de la început. Dacă ți-e teamă că s-ar putea pune în pericol slujba ta dacă îți ceri drepturile chiar acum la începutul slujbei, în Germania este permis să aștepți până la sfârșit și apoi la sfârșit să mergi, OK, dar eu nu vreau restul a ceea ce ar trebui să obțin în mod normal; că nu mi-ai dat, că mi-ai luat. În acel moment în care aveți încă câteva conexiuni în Germania și poate ați sunat o dată la DGB și au consemnat. Sau aș recomanda mult mai mult să veniți la FAU, unde ar putea și ar avea mai mult interes să vă ajute. Deoarece DGB este interesat puțin și de a-și întări propriile rânduri. FAU este puțin mai idealist și vă vor ajuta doar pentru că nu vor să vă vadă că sunteți nedreptățiți. Chestiile astea se răspândesc destul de repede. Deci, cred că dacă mai mulți oameni ar face acest lucru, ar îmbunătăți deja condițiile pentru oamenii care sunt acolo doar trei luni.

sergiu: [01:31:13] Pentru celălalt tip de oameni care vin să lucreze în Germania, care nu intenționează să se mai întoarcă. Pentru ei recomand tot același lucru - a crea aceste rețele de solidaritate între ei. De exemplu, începând de la un grup de Facebook sau așa cum a spus Elmar, să ieși la o bere cu alți cinci români și să vorbești despre problemele pe care le ai. Când altcineva va veni în orașul tău și va avea aceeași problemă pe care ai avut-o și tu, dacă se interesează, te vor găsi mai întâi pe tine -- venind întâi la tine și apoi venind la FAU și aflând despre alte sindicate -- asta este recomandarea mea cea mai mare pentru oameni.

sergiu: [01:31:46] Și alocă-ți ceva timp, de asemenea -- poate, nu știu, o oră pe lună -- pentru a citi puțin despre drepturile tale ca muncitor. Pentru că sunt foarte multe și în ultimul timp chiar există cursuri pe YouTube care să nu fie chiar plictisitoare. Poți învăța puțin despre ceea ce poți obține. Nu trebuie să intri în cărțile de drept cu limbajul lor imposibil pe care nici măcar germanii nu îl pot înțelege. Măcar să știți, de exemplu, simplul fapt că în Germania, dacă câștigați prea puțin pentru a avea bani pentru un avocat, puteți solicita ca guvernul să vă elibereze de costurile procesului legal. Pentru că știi așa ceva, nu mai ești atât de speriat să faci următorul pas, știi.

sergiu: [01:32:26] Cu cât ești mai inventiv, cu atât te poți conecta cu adevărat la alte grupuri din România sau Germania. Știți, s-ar putea să găsiți, de exemplu, Țara Muncii Ieftine, care face o mulțime de lucruri minunate. De exemplu, adună diferite grupuri și lucrând și încercând să rezolve problemele care se întâmplă în diaspora și în România. Și există chiar acum o solidaritate între grupuri. Construind aceste poduri, dacă sunteți puțin mai inventivi, acestea sunt, de asemenea, lucruri uriașe de făcut. Deci, da, acesta ar fi sfatul meu pe lângă ce a zis Elmar.

robi: [01:32:55] Da, a fost minunat. Cred că putem adăuga la descrierea episodului și câteva linkuri dacă aveți resurse. De exemplu, dacă aveți un canal YouTube -- chiar dacă este în limba germană -- care vorbește despre drepturile muncitorilor, ar fi minunat.

sergiu: [01:33:10] Da, o să încerc să-l găsesc.

ioni: [01:33:11] Da. De asemenea, putem atașa pliante FAU privind drepturile muncitorilor.

sergiu: [01:33:15] Da, exact.

ioni: [01:33:15] Acestea sunt și în engleză.

sergiu: [01:33:17] Și cred că lucrează chiar și la versiunile lor în română.

ioni: [01:33:20] Unele sunt deja traduse, cred, va trebui să verific.

robi: [01:33:24] Mai avem altceva sau asta este ...

sergiu: [01:33:26] Nu, cred că sunt deja două ore sau trei ore.

robi: [01:33:29] Cred că trei ore, da. Vă mulțumim pentru participarea la acest episod, pentru că v-ați oferit timpul și energia pentru a vorbi cu noi.

elmar: [01:33:39] Da, la revedere. Și vă mulțumesc că m-ați primit și salutări pentru oricine ascultă.



elmar: [01:33:46] [colaj Outro]

călin: [01:33:48] Episodul de astăzi a fost filmat spre sfârșitul anului trecut. De atunci, un sindicat afiliat Federației DGB din Germania a reușit să transmită un proiect de lege Bundestagului german, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie. Noua lege interzice practic subcontractarea în sectorul cărnii și permite companiilor să angajeze muncitori temporari doar pentru cel mult patru luni. Muncitorii temporari pot reprezenta maximum opt la sută din forța de muncă, atâta timp cât acest lucru este reglementat printr-un contract colectiv. În același timp, un sindicat din Germania raportează că negocierile pentru un nou salariu minim în sector s-au oprit, planurile lor fiind respinse efectiv de către jucătorii de pe piață.

călin: [01:34:37] Clemens Tönnies, care deține o participație de 45% din companie, și-a dat demisia din funcția de președinte al consiliului de supraveghere al clubului de fotbal FC Schalke 04 din Germania, după ce protestele fanilor l-au criticat dur ca urmarea a epidemiei de coronavirus într-unul din abatoarele sale.

călin: [01:34:57] În același timp, presa din domeniu relatează în martie că Tönnies are în vedere o vânzare de aproape patru miliarde de dolari către alți mari jucători de pe piața procesării cărnii. Aceasta ar fi compania americană Tyson Foods, JBS din Brazilia și grupul WH din China. În timp ce zvonurile cu privire la vânzare nu au fost confirmate nici de Tönnies, nici de respectivele companii, firma de prelucrare a cărnii insistă să facă publicitate noului său abator din regiunea Aragón din Spania. Orașul Calamocha, cu puțin peste 4000 de locuitori, va vedea probabil o nouă fabrică la sfârșitul anului 2023 sau la începutul anului 2024, după ce organismul regional de mediu a aprobat construcția în aprilie.

călin: [01:35:44] Deși noul proiect de lege a intrat deja în vigoare în Germania, nu știm încă care vor fi efectele sale. Suntem aproape de începerea sezonului muncitorilor migranți și vom vedea abia acum ce s-a îmbunătățit, dacă este ceva de văzut. Așadar, rămâneți la curent cu următorul episod despre acest subiect.

ioni: [01:36:03] Atât pentru episodul de astăzi. Arta acestui episod a fost asigurată de legendarul domn Grecu. Puteți verifica câteva dintre celelalte colaje ale sale în linkurile din descrierea de mai jos. Îi suntem extrem de recunoscători celor Intellectual Dark Wave pentru că ne-au permis să folosim interpretarea lor fantastică a Which side are you on?, din EP-ul lor -- încă oarecum recent lansat -- Labor Wave. Link-uri către melodie și album în descrierea de mai jos și vă rugăm să o încercați. Ca întotdeauna, am folosit câteva bucăți de sunet de pe site-ul Incompetech al lui Kevin McCloud. Până data viitoare, rămâneți în siguranță și aveți grijă și sperăm să aveți o zi frumoasă.

NPC: [01:37:09] [Which side are you on?, interpretare melodie de Intellectual Dark Wave]

elmar: [01:40:04] Deci. La revedere, nu?

Leneshex Radio