Transcriere

NPC: [00:00:03.23] [Clip intro, din piesa Lacrima de Sofia Zadar și ricky horror].

robi: [00:00:23.18] Bine ați venit la un nou episod LeneșX Radio. Eu sunt robi și astăzi o avem invitată pe Raluca, care este membră a organizației Palestine Solidarity Cluj și vom discuta despre campania Elbit Out, inițiată de această organizație și, în general, despre munca lor de doi ani deja de solidarizare cu poporul palestinian împotriva genocidului comis de statul terorist Israel.

NPC: [00:00:55.85] [colaj intro leneșx]

robi: [00:01:19.76] Azi vorbim cu Raluca, care este membră din organizația Palestine Solidarity Cluj și tema episodului este campania Elbit Out, pe care au pornit-o tovx de această organizație împreună cu alte organizații. Și, evident, tema mai largă este genocidul perpetuat împotriva poporului palestinian de către statul terorist Israel, deja de doi ani. Și sigur, această campanie Elbit Out este pe fondul genocidului și face parte dintr-o mobilizare mai mare sau mai susținută pe care ați făcut-o împreună cu Palestine Solidarity Cluj. Adică sunteți practic în stradă de doi ani, de când a început acest capitol curent al genocidului, să zic așa. Dacă ai vrea să ne povestești un pic despre ce a însemnat această mobilizare și în ce fel ați încercat să fiți solidarizare cu poporul palestinian în timpul acesta?

raluca: [00:02:23.63] Salut și în primul rând, mersi mult pentru invitație și pentru ocazia aceasta de a povesti mai multe despre campanie. Campania a venit ca un pas firesc după această organizare de doi ani, în care am făcut mai multe evenimente, am organizat, bineînțeles, proteste la care s-a alăturat cât mai multă lume, dar am organizat și alte tipuri de acțiuni și evenimente cu scopul de a populariza puțin aceste informații, care altfel poate nu ajung la oameni și de a crește solidaritatea cu poporul palestinian. Am făcut seri de poezie, proiecții de film, discuții publice, târguri de artă pentru a strânge donații către tabăra de refugiați din Jenin. Deci au fost mai multe evenimente. A fost o mișcare constantă dincolo de tot ce a făcut PSCJ în Cluj. Au fost și grupuri în solidaritate cu Palestina, care au lucrat în același sens în alte orașe din țară.

raluca: [00:03:26.81] Credem că este nevoie să unim aceste eforturi și încercăm treptat să creăm o mișcare de masă dincolo de aceste inițiative individuale și de o mișcare care a fost mai mult sau mai puțin dezorganizată înainte. Am lucrat la campanie de când a început PSCJ. Aveam ideea aceasta de a face ceva împotriva Elbit, dar era nevoie de timp ca să ne organizăm mai bine, să venim cu o strategie, să aducem împreună acești parteneri. Sunt mai multe grupuri în campanie, alături de noi și din țară, și din străinătate, și tocmai în ideea aceasta de a crea o coaliție, de a crea treptat o mișcare de masă care să aducă împreună cât mai mulți oameni care nu vor ca România să fie complice la genocidul palestinienilor.

raluca: [00:04:27.03] Ceea ce se întâmplă la momentul actual prin colaborările militare pe care le are statul roman cu Israel și, mai precis cu această companie, Elbit, cea mai mare companie israeliană de armament. De aceea am și ales-o ca imagine a campaniei, să zicem. Dar dincolo de principala revendicare de încetare a colaborării militare și comerciale cu Elbit, pentru că încalcă legislația internațională, cerem statului român, în general, suspendarea exporturilor și importurilor de armament către și dinspre Israel. Și am lansat campania pe 5 octombrie, la București, printr-o discuție publică și o demonstrație. Iar de atunci am trecut la următoarea secvență, la o campanie de strângere de semnături în stradă. Practic, vrem să arătăm că cât mai mulți oameni, cetățeni ai României, se împotrivesc acestei colaborări militare cu statul israelian și își doresc ca România să nu mai contribuie la crimele din Fâșia Gaza și să aleagă calea corectă, moral și legal. Și vom continua cu acțiunea de strângere de semnături încă câteva săptămâni. Apoi avem în plan în următoarea perioadă și alte tipuri de evenimente discuții publice cu scopul din nou de a de a aduce împreună cât mai mulți oameni, cât mai multe grupuri și de a crește presiunea asupra statului român.

robi: [00:06:10.39] Și deja ai început și să descrii un pic campania. Poate să o faci un pic mai în detaliu. Deci, e o campanie pe care ați lansat-o la începutul lui octombrie și poate să mai detaliem un pic exact de ce ați decis să o focusați pe această companie, Elbit Systems și ce tip de implicare are Elbit în România. Și, și mai larg, care este miza campaniei voastre? Noastre.

raluca: [00:06:38.98] Sigur, și îmi place cum ai pus accentul pe campania noastră. Da, deci cum vă ziceam, Elbit este cel mai mare contractor privat al armatei israeliene și furnizează cam aproximativ 85% din dronele folosite pentru bombardarea Fâșiei Gaza. Dincolo de asta, furnizează și bombe, rachete, sisteme de armament. Și, pe lângă tot ce a făcut armata israeliană în Gaza, pe lângă toată această distrugere facilitată în mod direct de Elbit, a furnizat, de asemenea, tehnologie – și o face în continuare – pentru check point urile din Cisiordania pentru construirea zidurilor de separare care există în toată Palestina istorică.

raluca: [00:07:30.01] Și prin asta credem că Elbit, cum ziceam, facilitează direct ocupația și cerem să înceteze producția și exportul de armament către Elbit și să înceteze colaborarea militară dintre România și Israel. Pe lângă exporturile de armament către România, către alte state, Elbit are o prezență foarte accentuată, mai ales în ultimii ani. Furnizează drone, inclusiv către Frontex, care sunt folosite pentru uciderea oamenilor din Mediterană. Da, și cum ziceam, în ultimii ani s-a accentuat foarte mult acest comerț militar pe fondul uciderii palestinienilor. De altfel, strategia lor de marketing cum își exportă această tehnologie este descriind-o ca fiind testată în luptă, cu ghilimelele de rigoare, zic eu. Adică testată pe civilii palestinieni.

robi: [00:08:35.71] Da, exact. Cred că asta merită accentuat aici. Că sunt drone sau componente de drone care sunt fabricate în România și care chiar sunt folosite în Gaza pentru a ucide civili. Pentru a ucide persoane în Palestina care nu au nici o vină decât că s-au născut într-o regiune a lumii și prin faptul acesta îi incomodează pe alți locuitori ai zonei aceleia.

raluca: [00:09:02.71] Da, exact. De în România, în aceste fabrici despre care o să îți povestesc puțin mai multe imediat, sunt produse nu tehnologii complete, dar componente din dronele care au fost și sunt în continuare (pentru că nu s-au oprit atacurile), deci componente din dronele folosite pentru bombardarea Fâșiei Gaza. Ceea ce, da, face România să fie complice la genocidul perpetuat de statul israelian împotriva poporului palestinian.

robi: [00:09:34.54] Și dincolo de un raționament pur capitalist, gen că Elbit investește bani în România, creează joburi, totuși vorbim de o cooperare mai largă între statul român și statul israelian, care nu ține doar de o fabrică de armament. Nu? În acești doi ani, majoritatea politicienilor români fie au tăcut pe tema genocidului, fie chiar au susținut Israel, fără absolut nicio critică sau remușcare sau îndoială, sau vreun aspect moral. Cutremurător, așa, sincer. Mai ales că vine de la oamenii care sunt în fruntea țării, să zic așa. Deci poate dacă ai putea să ne vorbești un pic și despre cadrul mai larg al relațiilor între cele două state.

raluca: [00:10:18.37] Sigur, e o colaborare militară de lungă durată. De fapt, dacă ne uităm strict la începuturi, să zic, după fondarea statului israelian în 1948, odată cu Nakba, cu catastrofa palestiniană, România a fost unul dintre primele state care au recunoscut oficial Israelul. De altfel, și astăzi avem, cu o zi înainte de Nakba, pe 14 mai, Ziua prieteniei dintre România și Israel. E ceva ce merită celebrat, așa consideră politicienii români. Iar dacă ne referim strict la colaborarea militară, dincolo de prezența unor fabrici subsidiare Elbit, au fost de-a lungul timpului și exerciții militare comune, precum training-uri ale unor piloți israelieni în Carpați. Au fost cunoscute sub numele de Blue Sky. Aceste exerciții cu tot felul de achiziții militare, parteneriate strategice și transfer de tehnologie și există expertiză militară.

raluca: [00:11:27.49] Cred că, în general, este subestimată complicitatea României la tot ce se întâmplă în Palestina. De altfel, acum de câteva zile ziceam, suntem deja în stradă în Cluj și strângem semnături pentru a susține revendicările campaniei. Și mulți oameni sunt foarte surprinși când află aceste lucruri. Nu știau că România joacă acest rol. Nu știau de colaborarea militară dintre România și Israel și, cum ziceam, este cumva subestimată. Spre exemplu, înainte să lansăm oficial campania, noi am lucrat toată vara la un raport de cercetare care se găsește pe website-ul campaniei, adică elbit-out.info. E un raport de 80 de pagini care documentează în detaliu aceste legături militare și unde, comparând diversele cifre de afaceri, am aflat, spre exemplu, că România se situează pe primul loc în Europa ca pondere în veniturile subsidiarelor Elbit. Filialele Elbit din România au o cifră de afaceri de 30%, aproximativ din totalul european. Mai precis 160 de milioane de euro.

raluca: [00:12:41.68] Apoi, inclusiv ambasadorul israelian la București, acum câțiva ani, prin 2021, se lăuda că România este al treilea cel mai mare centru al Elbit, după Israel și SUA. Sunt niște contracte militare la mijloc, foarte profitabile. Chiar de anul acesta, în 2025, România a semnat cu Rafael – care este o altă companie israeliană de armament – a semnat acest contract în valoare de două miliarde de euro. Este al doilea cel mai mare contract militar din istoria Israelului. Tot în 2025, la începutul anului, a semnat un contract cu Elbit, de data aceasta pentru furnizarea unui sistem antidronă. Un contract în valoare de 60 de milioane de dolari. Deci sunt sume foarte, foarte mari în aceste contracte militare.

raluca: [00:13:38.93] Apoi, dacă tot am ajuns la sume, poate ar fi de menționat și că zilele trecute a ieșit un nou raport ANCEX, deci al Departamentului pentru Controlul Exporturilor din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, care arată că numai anul trecut, deci în 2024, România a exportat armament către Israel în valoare de 75 de milioane de euro. Un număr foarte mare, dar care oricum este mai mare deja față de cifra din 2023, unde erau 59 de milioane de euro. Deci, inclusiv așa, foarte practic, dacă ne uităm la aceste statistici și le comparăm, se vede intensificarea relațiilor militare, creșterea exporturilor de armament, care nu e vizibilă doar în România, oricum. Se petrece la nivel general, inclusiv la nivelul Uniunii Europene, dacă ne uităm și la cursa aceasta pentru înarmare și la climatul tot mai accentuat de militarizare.

robi: [00:14:43.51] Poate aici merită adăugat că ai zis de contractul ăsta cu Rafael. Rafael este una dintre celelalte companii mari de armament din Israel. Este Elbit, Rafael și încă una, două care au majoritatea pieței. Și deci Rafael chiar în perioada în care a apărut știrea cu acel contract uriaș pe care l-a făcut România cu Rafael, prin care a achiziționat niște rachete, dacă îmi amintesc bine. Deci, chiar în aceeași perioadă, Rafael a scos un clip din ăsta promoțional pentru produsele sale. Clipul respectiv e pur și simplu un clip luat din Gaza, în care o dronă urmărește și omoară o persoană. Nu știm dacă e un civil, nu știm dacă-i combatant Hamas. Dar ar putea să fie un profesor sau un jurnalist sau cineva, pentru că predominant civili au fost omorâți în Gaza. Deci chiar poate să fie oricine. Și este absolut revoltător moral ca România să facă și un parteneriat în general, dar mai ales tipul acesta de contract uriaș cu o astfel de companie. Din punctul meu de vedere, România se compromite moral complet prin această asociere.

raluca: [00:15:55.31] Sunt total de acord cu tine și asta dizgrațiază România, să zic, inclusiv pe plan internațional, din punct de vedere legal. Pentru că sunt niște tratate, niște acorduri pe care le-am semnat, inclusiv Convenția pentru prevenirea și reprimarea crimei de genocid, prin care România s-a angajat că nu va livra armament atunci când există măcar riscul ca el să fie folosit pentru uciderea civililor. Dar în acest caz nu a fost numai riscul, ci deja s-a dovedit. Au confirmat-o și numeroase organizații pentru drepturile omului, organe legislative la nivel internațional cu autoritate, precum Curtea Internațională care au confirmat că este genocid ce se întâmplă în Gaza și că toate statele au datoria de a lua toate măsurile pentru a nu contribui la acest lucru. A fost lansat zilele trecute un nou raport al Francescăi Albanese, care din nou reitera această obligație a statelor de a nu contribui la susținerea atrocităților din Gaza. Și erau listate câteva țări care au făcut acest lucru și era listată și România, evident. Deci printre statele care au facilitat cel mai mult genocidul din Gaza.

robi: [00:17:19.50] Cu alte cuvinte, practic suntem complici. Raportul spune că suntem complici la genocid.

raluca: [00:17:26.04] Da, exact. Suntem complici. Și vreau să spun puțin despre activitatea Elbit în România, care a început prin anii 90, de altfel. Deși a fost stabilit, să zic așa, în Israel, prin '67, prin anii '90 și-a intensificat activitatea. Și în România are trei subsidiare, se numesc A.E. Electronic S.A, Elnet International SRL și Simultech SRL, care au patru fabrici active la Bacău și la Măgurele. Și, mai nou, una în curs de dezvoltare la Brașov, despre care nu știm foarte multe. Pentru că îți dai seama că nu sunt foarte transparente aceste informații. Iar cea mai activă este aceasta Elnet.

robi: [00:18:15.32] Noi înregistrăm acum episodul la sfârșitul lui octombrie. 2025, în caz că ascultați într-un alt an, episodul. Deocamdată asistăm la un așa-zis acord de pace care a fost instituit recent. Dar este în mod continuu nerespectat de Israel, de armata israeliană. Care în continuare bombardează zilnic Gaza și ucide alți palestinieni. La fel cum bombardează și Libanul, deși de un an este un acord de pace cu Libanul. Și e de fapt tactica guvernului Netanyahu, în particular. Asta că tot face acorduri și tratate, dar pe care apoi le desconsideră în mod complet. Și atunci când cealaltă parte are vreo acțiune, atunci ăsta e pretextul pentru a reîncepe bombardamentul. E o tactică pe termen lung, care ține de multe decenii și e mereu, mereu aceeași tactică.

raluca: [00:19:11.91] Și, de fapt, dacă vrem să vedem intenția reală a Guvernului... Acum e aici o distincție între Guvern și popor. În ce măsură poporul israelian susține ce face Guvernul. Dar poate nu intrăm aici în asta. Dar, în orice caz, Netanyahu a fost prim-ministru de foarte mulți ani și practic el a luat multe dintre decizii. Dar dacă vrem să înțelegem cu adevărat ce intenții are Guvernul, trebuie să ascultăm miniștri care nu au nicio reținere. Și tot auzim declarații și inclusiv propuneri de legi prin care Israelul, de fapt, ar dori să anexeze de facto sau de jure Cisiordania în perioada următoare. West Bank, care în română se numește Cisiordania.

robi: [00:19:57.98] Și, până la urmă, genocidul acesta din Gaza reprezintă de fapt culminarea unor politici pe care statul Israelului a practicat-o decenii la rând. De fapt, de la fondarea sa din '48. Și de la care nu prea a deviat aproape deloc, doar foarte ocazional. Tactica fiind aceasta de a elimina treptat poporul palestinian și de a acapara teritorii din ce în ce mai multe din teritoriile palestiniene. Tu chiar ai fost și în Cisiordania și ai scris despre experiența de acolo. Poate ne e greu cumva, de la distanță, să ne imaginăm cum e viața de zi cu zi a palestinienilor, dar poate ai vrea un pic să povestești așa despre contextul mai larg cum este viața de zi cu zi în mai ales în Cisiordania palestinienilor. Și ce crezi că ne rezervă viitorul în această regiune dintre râul Iordan și Marea Mediteraneană.

raluca: [00:20:51.11] Desigur, pot să povestesc un pic despre asta. Am fost vara aceasta, am petrecut o lună jumate în Cisiordania, timp în care am călătorit prin mai multe orașe și am stat de vorbă cu oamenii. Nu știu cu ce să încep, sunt foarte multe de zis. Poate primul lucru care merită menționat este că nu știm de fapt cum stau lucrurile. Și eu aveam impresia că știu. Citisem foarte multe, văzusem imagini, clipuri documentare, dar se simte cu totul diferit. Să fii acolo și să vezi lucrurile astea on the ground. Și ascultându-le de la oameni care trăiesc zi de zi, asta e foarte copleșitor. Și îți dă senzația aceasta că de fapt nu știi mai nimic. Realitatea e mult mai terifiantă decât decât aveai impresia. E mult mai grav ce se intampla decat credeai că știi.

raluca: [00:21:54.08] Eu am vizitat mai multe orașe. Cum ziceam, am fost din Betleem în Ramallah, Hebron, Nablus, Tulkaram și experiența oamenilor e destul de similară. Peste tot vezi probleme ale traiului de zi cu zi. Faptul că oamenii nu au apă, spre exemplu, că este o criză generală a apei în Cisiordania, că toată apa este direcționată către colonii și palestinienii trebuie să colecteze apă de ploaie. Vezi aceste bidoane pe acoperișuri. De altfel, cred c[ primul palestinian cu care am povestit, un tovarăș drag acum, care mi-a făcut turul pe acolo și zicea acest lucru. 'Astfel vei recunoaște o casă palestiniană față de cea a unui colonist. Nu poți să le confunzi, pentru că palestinienii au deasupra caselor bidoane pentru colectarea apei.'

raluca: [00:22:52.65] Și sunt aceste detalii foarte concrete care îți sar în ochi, pe care nu poți să le ignori și care arată cât de mult pătrunde ocupația în viața de zi cu zi a oamenilor. Vezi cu ochii tăi camerele de supraveghere, zidurile, porțile care oricum s-au intensificat și ele în ultimii doi ani. Nu poți să călătorești pur și simplu dintr-un oraș în altul dacă ai familia acolo, să zicem, și vrei să vizitezi. Dacă ai un job trebuie să stai să aștepți ore în șir la check-point, la aceste porți care din nou împrejmuiesc orașele. Și faptul că nu există liberă circulație este un impediment foarte dificil, inclusiv psihologic. Multă lume zicea că, de la un punct, nici măcar nu își mai doresc să încerce să călătorească în altă parte, pentru că e super frustrant.

raluca: [00:24:03.66] Și deci sunt check-point-urile. Este această criză a apei. Este un nivel general de precaritate, pentru că Autoritatea Palestiniană nu mai plătește de mult timp salariile oamenilor. Au fost niște greve în acest sens. Apoi, sunt lucrurile foarte violente pe care le face armata israeliană și coloniștii, la care am fost și eu martoră parțial cât am fost acolo. Am văzut, spre exemplu, un bărbat palestinian îngenuncheat și legat la ochi la un checkpoint. Am auzit (nu i-am văzut, dar am auzit) despre copiii uciși într-un sat din apropiere. La un moment dat eram în Nablus și povesteam cu cineva și brusc am auzit o explozie. Fusese demolată o casă din apropiere pentru așa-zise activități suspecte. Astea sunt lucruri de zi cu zi, știi? Uneori, seara se vedeau pe cer bombele, rachetele care erau direcționate spre Gaza. Și eu și cu alți prieteni din Europa care eram acolo, ieșeam imediat să ne uităm și eram cumva foarte surprinși de situația aceasta. Iar tovarășilor palestinieni cu care eram le sunau alarmele pe telefon, dar nu mai reacționau așa știi, pe moment, fiind surprinși. E ceva ce se întâmplă pentru că devine deja viața ta de zi cu zi, devine o obișnuință, se normalizează, din păcate.

raluca: [00:25:50.56] E un climat general de represiune, inclusiv în taberele de refugiați. Chiar dacă teoretic există această separare pe zone a Cisiordaniei, unde ar avea și Autoritatea Palestiniană, să zicem, control în zona asta, spre exemplu, acest lucru în practică nu s-a respectat niciodată și nu se respectă în continuare armata israeliană face ce vrea. Dacă acuma vor, vor merge într-un oraș, în centrul orașului și o să oprească mașinile pe stradă, o să ucidă oameni cum i-au ucis și pe acei copii. Deci oamenii nu au nicio apărare. Practic și se simte acest hopelessness general.

raluca: [00:26:40.59] Apoi mai sunt și probleme administrative, să zic, dar din nou cu un impact foarte material în viața de zi cu zi a oamenilor. Și mă refer aici la tot procesul acesta de demolare a caselor palestinienilor și tot travaliul prin care trec pentru a încerca să demonstreze că sunt ale lor casele lor. Adică casele palestinienilor au fost și sunt demolate foarte, foarte mult în ultimii ani, pe motivul că nu au autorizație de construcție sau că nu au reușit să dovedească că le aparține lor acea casă sau acel pământ. Și acesta e un proces foarte anevoios. Oamenii se pregătesc, de fapt, pentru momentul când va veni cineva să le zică Nu mai puteți locui aici. Strâng tot felul de dovezi care să poată demonstra apartenența lor la acea casă.

raluca: [00:27:45.30] Și e dificil și pentru că, dacă ne uităm la tot ce s-a întâmplat de-a lungul timpului, ziceai și tu că genocidul din Gaza e doar această etapă de culminare a unor politici implementate de-a lungul anilor și a altor atacuri. Unele documente chiar s-au pierdut. De altfel, Israelul are această lege, se numește Legea proprietății absente, prin care, practic, după Nakba a fost făcut un recensământ. Și dacă palestinienii nu erau atunci în casa lor, când a venit această persoană să verifice cine locuiește acolo, era declarată casa ca fiind fără proprietar. Și evident că unii dintre ei nu erau acolo pentru că au fost dislocați.

robi: [00:28:33.60] Pff.

raluca: [00:28:35.76] Da, nu are sens. Și aceste autorizații de construcție se obțin foarte greu, sunt foarte costisitoare, așa că oamenilor nu le rămâne de făcut decât să își construiască oricum casa, chiar dacă riscă să fie demolată apoi. Și multe dintre ele sunt demolate, dar oamenii le construiesc din nou, nu renunță.

raluca: [00:28:57.36] Este acest Sumud. Conceptul palestinian de a rezista prin aceste acte din viața de zi cu zi prin care mergi mai departe. Această perseverență și determinare. Pe care am și văzut-o, pentru că acum, dincolo de aceste lucruri foarte greu de dus, foarte puternice, au fost și foarte multe lucruri pozitive care îți dau speranță. Știi, mulți oameni care zâmbeau și povesteau cu veselie despre viața lor de zi cu zi. Au fost mese împărtășite, oameni care stăteau la povești în fața casei. Nu știu un ritm al vieții liniștit, în ciuda a tot ce se întâmplă. Viața care continuă, care merge mai departe. Asta a fost cel mai puternic.

raluca: [00:29:54.34] Apoi este și această reziliență. La mine cred că imaginea care mi-a rămas cel mai puternic în minte, pe care m-a marcat cel mai mult, a fost imaginea unor băieți din Hebron, care s-au așezat în fața unui checkpoint din interiorul orașului și m-au rugat să le fac o poză. Eu eram acolo și mă uitam la acel checkpoint. Au venit să le facă o poză în timp ce zâmbeau și își arată mușchii. Și a fost o imagine foarte puternică cu acești copiii care stăteau neînfricați în fața acelui checkpoint, care avea o armă cu precizie AI și care practic putea să îi ucidă oricând.

robi: [00:30:43.69] Da. Nici nu pot să-mi imaginez cum e să trăiești așa în mod constant cu această violență. De la partea de supraveghere și control a mișcării până chiar la riscul, oricând să-ți pierzi casa sau chiar viața în mod aleator, aproape.

raluca: [00:30:58.57] Exact.

robi: [00:30:59.53] Și e fain că spui că oamenii au această reziliență, totuși, cumva de zi cu zi. Nu ca o chestie eroică sau activistă, dar chiar e o reziliența a vieții de zi cu zi.

raluca: [00:31:11.23] De aici și vezi asta tot timpul, inclusiv pe zidurile din orașe. Când m-am întors în Cluj, am avut această senzație de alienare puțin, știi, văzând cât de apolitic este totul în jurul meu. Cât de capitaliste sunt străzile, sunt zone ale orașului. Bine, știam și înainte, dar acum a fost mult mai pregnant vizual, știi. Dacă mergi în Cisiordania, peste toate zidurile vei găsi graffiti-uri cu mesaje, cu imagini care fac referire la rezistență, la speranțe, cu figuri revoluționare. Sunt lucruri foarte puternice și în unele orașe, spre exemplu, în Nazaret, care e un oraș din Palestina istorică și care acum, teoretic, face parte din statul israelian, această luptă se duce inclusiv la nivel artistic să zic. Adică mesajele palestiniene sunt șterse tot timpul de pe ziduri și oamenii le rescriu. Deci e vorba și de acest drept de a-ți face vocea auzită prin toate mijloacele și a face vizibilă – foarte vizibilă, adică inclusiv așa, vizual, știi – această luptă.

raluca: [00:32:38.05] Aș mai menționa că nu am zis despre asta și e din nou ceva foarte important. Cât de greu le este oamenilor să trăiască cu coloniștii alături. Asta se vede foarte, foarte pregnant în Hebron, unde în centrul orașului coloniștii au efectiv deasupra și acolo, în piață, este un gard deasupra prin care aruncă diverse către palestinienii care aveau magazine acolo. Și zic aveau pentru că între timp multe dintre ele au fost închise. Pentru că și turismul din care mulți oameni se întrețineau a scăzut considerabil în ultimul timp. Din păcate, oamenii sunt efectiv disperați pentru că nu au din ce trăi. Noi eram, de altfel, singurele persoane străine, să zic așa, și de asta foarte multă lume era super primitoare. A fost chiar copleșitor, uneori, știi să vezi cât de ospitalieri erau oamenii și cât se bucurau că vine lume din exterior ca să fie martoră la tot ce trăiesc și să poată transmite apoi mai departe.

robi: [00:33:57.62] Mulțumesc mult că ne-ai împărtășit aceste informații și experiențe. Poate înainte de încheiere, să revenim un pic la lucrurile mici pe care le putem face noi aici, în România. Ziceai că faceți o campanie de strângere de semnături în cadrul campaniei Elbit Out. Poate să ne zici până cât mai durează campania și cum pot oamenii să strângă semnături dacă doresc să facă acest lucru. Și orice altceva care ar mai fi important de zis înainte să încheiem.

raluca: [00:34:26.42] Sigur. Deci am început de acum etapa aceasta de strângere de semnături, pentru că vrem să arătăm că cât mai mulți oameni din România se împotrivesc la ceea ce face statul în numele lor, practic. Și fără să îi întrebe dacă sunt sau nu de acord. Așa că strângem semnături în stradă. Elementul acesta a fost foarte important pentru noi, pentru că am fi putut să lansăm o petiție online. Dar scopul principal este și să informăm oamenii, să fim în stradă, să vorbim cu oamenii care poate în mod normal nu vin la evenimentele noastre, care nu au acces la această informație, care au fost supuși propagandei israeliene. Și am văzut, de altfel, toate aceste lucruri. Deci voiam să fim în stradă ca să putem vorbi cu oameni cât mai diverși.

raluca: [00:35:20.12] În Cluj am început deja de o săptămână. Facem acest lucru. Urmează și în celelalte orașe cât de curând, după ce obținem aprobările de la primării, care ne-au îngreunat foarte mult munca, din păcate. Încurajăm, bineînțeles, pe toată lumea să se implice și să creăm într-adevăr această mișcare de masă pentru justiție, de care este mare nevoie. Pe site-ul nostru se găsește tabelul de semnături și încurajăm oamenii să îl descarce, să îl semneze și ei. Dar să încurajeze și membri ai familiei, prieteni, cunoștințe, să semneze petiția și, dincolo de asta, să le vorbească despre campanie, despre fabricile Elbit din România, despre colaborarea militară a României cu Israelul.

raluca: [00:36:14.74] Și după ce descărcați acest tabel de pe site și îl semnați, puteți să ne trimiteți prin poștă la căsuța poștală 10, Oficiul Poștal numărul 15 din Cluj. Se găsesc toate aceste informații pe site. Puteți, de asemenea, dacă vreți să sprijiniți demersul de donații, avem și un fundraiser activ. Pentru a putea acoperi costurile tuturor materialelor. Toate acestea sunt forme de susținere binevenite și bineînțeles că puteți să ne scrieți oricând dacă vreți să vă implicați și nu știți cum puteți contribui. Așa cum am zis, asta este o mișcare pentru toată lumea, unde fiecare are un loc și un rol și e super important să reușim să venim împreună și să ne unim în jurul acestui concept, solidaritatea.

raluca: [00:37:13.95] Vom fi în stradă de câteva săptămâni, cred că pâna la sfârșitul lui noiembrie. Apoi vedem cum vor evolua lucrurile și ce evenimente urmează. Avem deja în plan câteva. Puteți să ne urmăriți pe Insta, pe Facebook, pentru mai multe detalii. Și aș povesti poate un pic și despre cum merge campania aceasta de strângere de semnături. Pentru mine a fost una din componentele campaniei care mi-a dat cumva cea mai multă speranță și m-am mobilizat pentru că e foarte îmbucurător să vezi, de fapt, cât de mulți oameni se opun acestor lucruri. Și să vorbești cu oamenii și să îți dai seama că da, oamenii chiar vor niște lucruri foarte basic. Gen să nu fie ucis nimeni și să nu mai existe arme.

raluca: [00:38:10.97] Și am avut conversații foarte productive, inclusiv cu persoane care inițial ziceau că nu știu ce să spună, că li se pare complicată istoria conflictului. Sau că Israel are dreptul să se apere sau, în fine, tot felul de argumente. Și e foarte nice când oamenii au disponibilitatea să se oprească un pic, și să intrați într-o discuție și să poți să contracarezi unele din aceste argumente, această propagandă. Și să-ți dai seama că, de fapt, dincolo de toate diferențele noastre, dincolo de toate lucrurile care ne despart, chiar putem să ne unim în jurul unor astfel de lucruri esențiale, precum exportul de armament către Israel nu e ok, din niciun punct de vedere. Nu e ok să fie uciși atâția oameni cu aceste arme.

raluca: [00:39:09.56] Deci pot spune că e un succes campania de strângere de semnături. Numai în Cluj am strâns, cred că în primele două sau trei zile 1.000 de semnături. Deci astea arată cât de mulți oameni își doresc să nu mai continue producția și exportul de armament către Israel și vor pace. Deși liderii politici tot investesc în contracte militare care sunt foarte profitabile și, în schimb, domenii esențiale precum sănătatea sau educația, rămân neacoperite și chiar lovite de austeritate. Oamenii de rând doresc pace.

robi: [00:39:53.81] Și semnăturile vreți să le depuneți undeva? Când se va încheia campania. Cu revendicarea principală a campaniei.

raluca: [00:40:00.80] Da, cu cele două revendicări. Încetarea colaborării cu Elbit și suspendarea exporturilor și importurilor de armament către Israel. Și le vom depune instituțiilor publice aferente cu atribuții în domeniu. În principal către ANCEX, departamentul acesta responsabil cu acordarea licențelor militare. Pentru a arăta că, da, cât mai mulți oameni, cetățeni ai României susțin revendicările campaniei. Își doresc să nu mai contribuie în nici un fel la ocupația și la genocidul palestinienilor.

robi: [00:40:39.20] O să punem linkuri la toate informațiile în descrierea episodului, inclusiv la raportul Elbit Out, site-ul campaniei, fundraiser-ul și tabelul de semnături, dacă vreți să colectați semnături. Mulțumesc frumos, Raluca, încă o dată că ți-ai oferit timpul și energia ca să înregistrăm împreună.

raluca: [00:40:59.06] Mulțumesc și eu încă o dată.

robi: [00:41:01.19] Și să sperăm că de la mic la mic, împreună, să reușim să împingem lumea în direcția în care ne-am dori-o.

raluca: [00:41:08.72] Și să arătăm că nu suntem lipsiți de putere. Știi. Deși trăim într-un climat care tot mai des încearcă să ne facă să fim hopeless, ca să nu putem milita pentru nimic. De fapt, oamenii uniți au puterea de a schimba lucruri, de a veni împreună și a pune această presiune colectivă de care e nevoie. Dar avem nevoie să ne organizăm serios pentru a face asta. Avem nevoie de disciplină, de tactică. Avem nevoie, așa cum ziceam de la început, să construim această mișcare de masă. Deci, să închei prin a vă încuraja încă o dată să vă alăturați campaniei Elbit Out și să spunem împreună Stop înarmării Israelului, Stop înarmării ocupației și genocidului. Și să-l dăm afară pe Elbit din România!

NPC: [00:42:06.71] [colaj outro leneșx]

robi: [00:42:14.54] Atât pentru azi. Dacă auziți episodul la timp, poate vă descărcați tabelul și adunați și voi niște semnături printre prietenx, până se încheie campania. Și otherwise urmăriți pagina Palestine Solidarity Cluj pentru updates și pentru informații. Arta episodului a fost făcut de Grecu pe baza visuals-urilor folosite de campania Elbit Out. Muzica este piesa Lacrima de Sofia Zadar și ricky horror. Până data viitoare. Take care. Vă pup, Pa-pa!

NPC: [00:42:52.26] [piesa Lacrima, de Sofia Zadar și ricky horror]